Loading...
miercuri, 21 noiembrie 2018
OFMConv Romania

Parabola viticultorilor ucigași

 Odată cu începerea noului an universitar, Academia „Petru Tocănel” și-a reluat șirul conferințelor pe tema „ Trăiește viața ca o parabolă”. Prima întâlnire a avut loc miercuri, 17 octombrie 2018, la Hotelul din Roman.

Tema propusă spre reflexie a fost „Parabola viticultorilor ucigași – Creștinismul este o alternativă la a construi lumea după mentalitatea oamenilor”. Tema a fost dezbătută pe larg de pr. prof. Eduard Patrașcu și de către conf. univ. dr. Ilie Fârte, pr. Francisc Fărcășel fiind moderatorul întâlnirii.

Pentru început, pr. Francisc a făcut o scurtă introducere, redând cuvintele pe care Papa Francisc le-a adresat credincioșilor  în momentul în care a comentat această parabolă, și anume prin trei întrebări: „Îmi amintesc de darurile făcute de Domnul în viața mea? Sunt în stare să-mi deschid inima profeților, adică celor care îmi spun că «acest lucru este greșit!» sau «trebuie să mergi acolo!», «să mergeți mai departe, să riști?», și, în cele din urmă, «am speranță în făgăduințele lui Dumnezeu?»”. Aceste întrebări au realizat punctul de plecare al  conferințelor. Totodată această parabolă, pe care Isus o propune ascultătorilor săi până la sfârșitul timpurilor, pune în lumină drumul anevoios, plin de dramatism care culminează cu jertfa pe cruce, prin care Dumnezeu propune omului o logică bazată pe solidaritate și pace, ca alternativă la egoism și dorința de putere.

Părintele Eduard a explicat faptul că fiecare parabolă are un rol esențial în vederea înțelegerii anumitor termeni sau evenimente, dar nu în mod direct. Aceste parabole trebuie să fie tălmăcite și analizate pentru a extrage o învățătură. Totodată Biblia, susținea părintele, este scrisă pentru oamenii inteligenți, deoarece din conținutul textului se pot desprinde mai multe învățături, iar dacă nu ai o oarecare pregătire sau capacitatea de a înțelege cu adevărat sensul propus de autor, se poate cădea imediat în eroare. Cu certitudine textul evanghelic face trimitere la misiunea pe care Isus a avut-o pe acest pământ. Asemenea viticultorului care a trimis mai mulți servitori în via sa, tot așa și Dumnezeu a trimis de-a lungul întregii lumi mulți de profeți care au avut menirea de a vesti lumii mesajul revelat de Tatăl, însă nu au fost ascultați, determinându-l astfel pe stăpânul viei (pe Dumnezeu) să-l trimită pe unicul său Fiu, în speranța că va fi ascultat. Cunoaștem faptul că Isus a luat firea omenească, fiind în toate asemenea nouă, afară de păcat, spre a ne fi unic model de credință și nevinovăție. Totuși, Fiul nu a fost agreat de întregul popor, sfârșind astfel prin patima și moartea sa pe cruce, dar care a culminat prin învierea sa și eliberarea noastră de sub jugul păcatului.

În continuare, cel deal doilea invitat a început cu o întrebare: „Poate fi luată de la noi Împărăția lui Dumnezeu?” Ideea fundamentală prezentată de Evanghelie este intrarea în Împărăția Cerurilor. Fiecare om este chemat în această „vie”, dar nu cu ajutorul  banilor, căci nu poate fi cumpărată.  Această  “vie” a fost răscumpărată de către Isus, pentru ca noi să o dobândim în mod gratuit. Totuși, pentru a ajunge în Împărăție, trebuie să ne dăm aportul, prin roade de bunătate, umilință, caritate, blândețe, răbdare, dobândite prin împlinirea poruncilor lăsate de Dumnezeu. Deseori suntem supuși riscului de a crede că putem ajunge în Împărăția lui Dumnezeu „pe ușa din dos” sau „peste gard”, lucru cât se poate de fals. Dumnezeu așteptă roadele noaste bune pentru a avea siguranța că suntem pe calea ce duce spre mântuire.

În consecință, parabola prezentată este un denunț al împietririi inimii și o invitație la convertire, precum și o modalitate prielnică de a medita la relația noastră față de Dumnezeu și față de aproapele nostru.

[Daniel Mîrț, clasa a XII-a, Liceul Teologic Franciscan]