Loading...
vineri, 27 noiembrie 2020
OFMConv Romania

Duminica a XVII-a A (Mt 13,44-53)

DUMINICA A XVII-A

ANUL A (MT 13,44-53)

Suntem în Duminica a XVII-a, anul A, și medităm asupra textului din Evanghelia după sfântul Matei, 13,44-53, în care sunt prezentate trei parabole ale Împărăției cerurilor: comoara găsită într-un ogor; negustorul în căutarea mărgăritarelor; năvodul aruncat în mare.

Toate trei parabolele au un numitor comun: Împărăția cerurilor, expresie tipic mateană. În ceilalţi autori ai NT se găseşte expresia „împărăţia lui Dumnezeu”, expresie ce apare şi în Mt 12,28; 19,24; 21,31.43. Ambele expresii sunt sinonime și se referă la ambianța divină.

Când autorii vorbesc despre expresiile mai sus amintite le identifică cu Dumnezeu însuşi, exprimând domnia sa, regalitatea sa. Când Isus spune: „Convertiţi-vă, căci s-a apropiat împărăţia cerurilor” (Mt 3,2; 4,17), vrea să spună că Dumnezeu, ca rege, cu puterea şi domnia lui, s-a apropiat de oameni prin Isus însuşi. Expresia tipic mateană „împărăţia cerurilor” are un substrat ebraic, având tendinţa de a evita Numele lui Dumnezeu, înlocuindu-l cu diferite expresii luate din ambianţa divină, cum ar fi cer (Mt 21,25; Lc 15,18), putere (Mt 26,64), loc sau nume. În limbaj metaforic, cerul este locuinţa lui Dumnezeu, sfera manifestării depline a domniei sale. Prin urmare, „împărăţia cerurilor” este domnia Tatălui ceresc. Tatălui nostru, care este în ceruri, trebuie să-i cerem să vină împărăţia sa, ceea ce se va realiza pe deplin când planul său salvific va fi realizat pe pământ ca şi în ceruri: „Iată dar cum trebuie să vă rugaţi: «Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele tău; vie împărăţia ta; facă-se voia ta, precum în cer şi pe pământ” (Mt 6,9-10).

Parabola comorii găsite într-un ogor reprezintă găsirea Împărăției cerurilor, adică pe Dumnezeu însuși, în sfânta Scriptură. Ogorul este lumea aceasta în care este semănat Cuvântul lui Dumnezeu, iar cel care găsește comoara este orice credincios care se află în căutarea sensului vieții sale, pe care îl găsește în persoana lui Isus Cristos și în interpretarea pe care o dă despre sfânta Scriptură. Condiția pentru a intra în posesia acelei comori este vinderea a tot ce posedă. Exemplu clasic îl putem vedea în sfântul Paul: „Dar cele care erau pentru mine un câştig, de dragul lui Cristos, eu le-am considerat o pierdere, ba, mai mult, de acum consider că toate sunt o pierdere în comparaţie cu superioritatea cunoașterii lui Cristos Isus Domnul meu. De dragul lui am pierdut toate şi le consider gunoi ca să-l câştig pe Cristos” (Fil 3,8).

Pe aceeași linie de interpretare se află și parabola negustorului în căutare de mărgăritare. Găsirea unui mărgăritar îl determină să vândă tot ce are pentru a intra în posesia lui. Cine îi dă puterea să facă acest gest? Bucuria găsirii mărgăritarului sau a comorii. Fără această bucurie nu putem face pasul de a renunța la toate. Însă, cine găsește comoara și/sau mărgăritarul dar nu renunță la tot ce are nu rămâne în bucurie, ci se lasă atras de ceea ce deține, iar tristețea ia locul bucuriei.

Parabola năvodului aruncat în mare reprezintă judecata finală, când cei buni vor fi separați de cei răi: primii vor intra în Împărăția cerurilor, ceilalți vor fi aruncați departe de comuniunea cu Dumnezeu, reprezentată de foc și de celelalte elemente plastice, prin care este reprezentată lipsa comuniunii. Doar Dumnezeu și Isus pot face această distincție, prin îngerii pe care îi trimit în acest scop.

Finalul acestor parabole (13,53) face referință la un cărturar care scoate din tezaurul său lucruri vechi și noi, făcând referință la VT și la NT, împreună formând Biblia sau sfânta Scriptură, în care se găsește comoara respectivă. Este vorba despre două părți care își găsesc împlinirea în Isus Cristos. VT își găsește împlinirea în NT, în timp ce NT își plantează rădăcinile în VT. Isus Cristos le pune împreună și le dă sens, iar cine îl găsește pe Isus găsește bucuria, obiectul căutării, sensul vieții.

Lăudat să fie Isus Cristos!

O duminică binecuvântată!

Meditație plăcută!

Fr. Mihai Afrențoae, OFMConv