Loading...
vineri, 27 noiembrie 2020
OFMConv Romania

Duminica a XVI-a A

PARABOLA GRÂULUI ȘI A NEGHINEI

PARABOLA GRĂUNTELUI DE MUȘTAR ȘI A DROJDIEI

Suntem în duminica a XVI-a din anul liturgic A, dedicat evanghelistului Matei. Textul asupra căruia medităm se găsește în Mt 13,24-43 și conține trei parabole. Prima se numește Parabola grâului și a neghinei, fiind împărțită în două: 13,24-30 conține expunerea parabolei; 13,36-43 conține explicația parabolei. În mijloc se află alte două parabole: 13,31-32 conține Parabola grăuntelui de muștar; 13,33-35 conține Parabola drojdiei. Aceste două parabole din mijloc orientează interpretarea parabolei grâului și a neghinei înspre grija față de sămânța bună.

Isus continuă vorbirea în parabole către mulțime, prin care explică și promovează împărăția cerurilor. În alte cuvinte, Isus continuă să semene sămânța cea bună în ogorul său care este lumea întreagă, fără distincție de națiuni, de culoare, de alte semne distinctive. Există, însă, și dușmanul, diavolul care încearcă să împiedice creșterea seminței bune, prin faptul că seamănă sămânță rea, neghină. Acțiunea celui rău se desfășoară noaptea și este subtilă, face să se asemene și să se confunde răul cu binele.

Tendința credinciosului, reprezentat de discipoli, este aceea de a acționa imediat pentru îndepărtarea seminței rele, a neghinei. Pare o acțiune necesară ce nu suferă amânare. Însă Isus ne învață o altă metodă: să lăsăm să crească ambele semințe, căci altfel am risca să smulgem și grâul bun împreună cu neghina. Învățătura constă în faptul că noi înșine nu reușim să separăm net binele de rău, fie pentru că nu cunoaștem în totalitate diferența, fie pentru că aceste două elemente sunt atât de contemporane și unite, încât extirparea unuia presupune și dăunarea celuilalt.

În explicația dată discipolilor, Isus ne învață că doar Fiul omului va face această separare, la timpul cuvenit, adică al secerișului, ceea ce corespunde cu sfârșitul lumii. Doar Isus este în măsură să distingă binele de rău, adică Dumnezeu. Noi suntem îndemnați să ne îngrijim de sămânța bună, fără să ne scandalizăm de rău.

În același timp suntem îndemnați să perseverăm în răbdare și în încrederea că Isus va face separarea celor buni de cei răi, dar nu în timpul acestei vieți. În istoria creștinismului au existat tendințe de separare prin excomunicări reciproce între diferite grupuri ecleziale. Această acțiune nu a dus la nici un rezultat bun, ci numai la probleme majore, uneori identice cu ucideri în masă.

Parabolele grăuntelui de muștar și a drojdiei ne învață că împărăția cerurilor crește fără ca noi să ne dăm seama cum. Descoperim deodată că ea devine mai mare decât alte plante și decât alte structuri sociale, însă meritul nu este al nostru, ci al seminței înseși, semănată mai întâi de Cristos, mai apoi de cei trimiși în misiune.

Conviețuirea celor două elemente: binele și răul poate exista atât în societate, prin grupurile din care este compusă, dar și în fiecare persoană în parte. Nimeni nu este atât de pur încât să spună că în el locuiește doar binele, fără a ști ce înseamnă răul. Fie societatea, fie persoana sunt invitate să se îngrijească de partea bună a lucrurilor, fără a încerca să extirpeze răul, căci ar însemna să extirpe o parte din societate și/sau din persoană.

În același timp suntem invitați să nu confundăm grâul cu neghina, adică să cădem în relativism, considerând că toate au aceeași valoare în ochii Domnului. Nu. Însă nu suntem noi cei care avem vocația de a ne erija în judecători ai celorlalți. Doar Fiul omului va face această distincție la sfârșitul lumii. Până atunci, noi suntem invitați să ajutăm sămânța bună a Cuvântului să crească în ogorul inimilor noastre și în societate.

Lăudat să fie Isus Cristos!

O duminică binecuvântată!

Înregistrarea video poate fi vizionată la adresa:

Meditație plăcută!

Fr. Mihai Afrențoae