Loading...
vineri, 3 iulie 2020
OFMConv Romania

Duminica a XIII-a A

DUMINICA A XIII-A A

IUBIREA, CRUCEA, OSPITALITATEA

 Suntem în Duminica a XIII-a, anul A, și vrem să medităm asupra textului din Evanghelia după sfântul Matei 10,37-42. Este vorba despre un text în care sunt adunate mai multe zicale sapiențiale, proverbe ce stau la baza culturii și a credinței creștine. Isus este creator de limbaj și de cultură, acea cultură pe care s-a construit lumea occidentală, iar mai apoi, prin misionari, s-au pus bazele întregii creștinătăți, din toate națiunile lumii, după voința lui Isus: „Mergând în toată lumea, predicați evanghelia la toată făptura!” (Mc 16,15); „mergând, faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh!” (Mt 28,19). Textul nostru poate fi prezentat în trei linii majore: iubirea, crucea, ospitalitatea.

Isus ne spune așa: „Cine își iubește tatăl sau mama mai mult decât pe mine nu este vrednic de mine; și cine își iubește fiul sau fiica mai mult decât pe mine nu este vrednic de mine” (Mt 10,37). Cum e posibil ca Isus să ne ceară să îl iubim mai mult decât ne iubim tatăl sau mama? Oare nu este o cerință împotriva poruncii a IV-a (la catolici; la ortodocși este a V-a, împărțirea fiind diferită, dar poruncile sunt aceleași): „Cinstește-l pe tatăl tău și pe mama ta ca să-ți fie ție bine și să trăiești mult pe pământ”?, o poruncă preluată din Dt 5,16: „Cinstește-i pe tatăl tău și pe mama ta, după cum ți-a poruncit Domnul Dumnezeul tău, ca să ți se lungească zilele și să-ți fie bine în țara pe care ți-o dă Domnul Dumnezeul tău!”. Oare există o contradicție între ceea ce ne cere Isus și ceea ce ne cere Cartea Deuteronomului? Nu există contradicție, căci Isus nu a venit să distrugă, ci să împlinească (Mt 5,17). Când Isus ne cere să îl iubim mai mult decât pe oricine, pentru a fi demni de El, inserează această zicală sapiențială în ceea ce ne spune prima poruncă (Ex 20,2-3), explicată în Dt 6,4-5: „Ascultă, Israel! Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. Să-l iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău și din toată puterea ta!”. Ce ne învață această poruncă? Cine îl iubește pe Domnul mai presus de orice, de oricine, este capabil să își iubească familia cu devotament și fidelitate. Cine iubește familia mai mult decât pe Domnul, la primele încercări ale vieții își va abandona familia și se va îndepărta de Dumnezeu. Exemple sunt nenumărate în societatea fără credință.

„Cine nu își ia crucea și nu mă urmează nu este vrednic de mine” (Mt 10,38). Ce înseamnă crucea? În primul rând, crucea este aceea pe care a murit Isus, luând asupra sa nu doar propria cruce, ci crucea tuturor credincioșilor. În felul acesta crucea a devenit simbolul tuturor suferințelor umane, a tuturor greutăților. Exemplul clasic este cel cu tâlharul cel bun: „astăzi vei fi cu mine în paradis” (Lc 23,43). Cine își ia crucea și îl urmează pe Isus înaintează cu voioșie în pelerinajul credinței. Crucea este izvor de mântuire dacă este dusă în credință și devine astfel o cruce glorioasă, deoarece, pentru creștini, ultimul cuvânt al existenței nu este crucea ci învierea.

„Cine vă primește pe voi pe mine mă primește, iar cine mă primește pe mine îl primește pe acela care m-a trimis. Cine primește un profet pentru că este profet va primi răsplata profetului, iar cine primește un drept pentru că este drept va primi răsplata celui drept. Cine va da de băut fie și numai un pahar cu apă rece unuia dintre aceștia mici pentru că este discipol, adevăr vă spun, nu-și va pierde răsplata” (Mt 10,40-42). Isus este creator de limbaj sapiențial și de cultură creștină. Ospitalitatea creștină este o continuare și o împlinire a ospitalității veterotestamentare, după modelul lui Abraham (Gen 18) și a altor personaje biblice. Însă modelul prin excelență este Isus. Cu brațele întinse pe cruce i-a atras pe toți la sine și i-a primit, indiferent de starea în care se aflau. Ceea ce se cere este doar credința. Ospitalitatea creștină, după modelul lui Isus are efecte escatologice, după cum ne spune Mt 25,31-46: „Când va veni Fiul Omului în gloria lui, împreună cu toți îngerii, atunci se va așeza pe tronul gloriei sale. Și se vor aduna înaintea lui toate neamurile, iar el îi va despărți pe unii de alții așa cum păstorul desparte oile de capre: va pune oile la dreapta sa, iar caprele la stânga… «Veniți, binecuvântații Tatălui meu, moșteniți împărăția care a fost pregătită pentru voi de la întemeierea lumii! Căci am fost flămând, și mi-ați dat să mănânc, am fost însetat, și mi-ați dat să beau, am fost străin, și m-ați primit, gol, și m-ați îmbrăcat, bolnav, și m-ați vizitat, am fost în închisoare, și ați venit la mine!»… Atunci le va spune celor de la stânga: «Plecați de la mine, blestemaților, în focul cel veșnic pregătit pentru diavol și îngerii lui! Căci am fost flămând, și nu mi-ați dat să mănânc, am fost însetat, și nu mi‑ați dat să beau, am fost străin, și nu m-ați primit, gol, și nu m‑ați îmbrăcat, bolnav și în închisoare, şi nu m-ați vizitat»…”.

Lăudat să fie Isus!

O duminică binecuvântată!

Meditație plăcută!

Înregistrarea video poate fi urmărită la adresa:

Fr. Mihai Afrențoae, OFMConv.