Loading...
marţi, 22 septembrie 2020
OFMConv Romania

De câte ori să-l iert pe fratele meu?

DUMINICA A XXIV-A A – MT 18,21-35

DE CÂTE ORI TREBUIE SĂ IERT FRATELUI MEU?

Suntem în Duminica a XXIV-a din anul liturgic A și medităm asupra textului din Mt 18,21-35, text compus din două părți: prima parte relatează un dialog dintre Petru și Isus cu privire la iertarea fratelui (Mt 18,21-22); a doua parte relatează o parabolă prin care Isus justifică răspunsul dat lui Petru cu privire la iertare (Mt 18,23-35).

După ce în Mt 18,15, Isus a introdus correctio fraterna, prin eventualul păcat comis de cineva împotriva fratelui, în Mt 18,21, Petru îl întreabă pe Isus de câte ori trebuie să îl ierte pe fratele care a greșit, indicând numărul șapte ca o eventuală normă, deoarece reprezintă perfecțiunea. Petru rămâne surprins de răspunsul lui Isus. Probabil s-ar fi așteptat să îi spună că este de lăudat dacă iartă până la șapte ori, adică în mod perfect, însă de șaptezeci de ori câte șapte pare chiar imposibil. E vorba despre o iertare continuă, perpetuă, perseverentă, neîncetată. Prin acest răspuns, oare nu se încurajează atitudinea celor care greșesc sau păcătuiesc? De ce Isus dă acest răspuns? În Gen 4,24 citim: „Cain va fi răzbunat de șapte ori, Lameh, însă, de șaptezeci de ori câte șapte”. Despre ce este vorba? Despre o atitudine de răzbunare din partea lui Lameh, prin care se laudă în fața soțiilor sale, Ada și Țila. Isus cunoaște atitudinea de răzbunare a omului atins de păcatul originar. De aceea îi răspunde astfel lui Petru, nu doar pentru a contracara tendința de exagerare a răzbunării, ci pentru a face să prevaleze harul iubirii milostive.

Pentru a se justifica, Isus povestește o parabolă despre împărăția cerurilor, asemănată cu un rege care își face conturile cu slujitorii săi. Un slujitor este mereu dator față de stăpânul său. Primul este dator cu 10.000 de talanți, o sumo exorbitantă, căci un singur talant reprezintă valoarea a 34-36 de kg de argint sau zece mii de dinari. Slujitorul asumă o atitudine de umilință și se prosternă înaintea stăpânului, cerându-i îngăduință și promițând că va plăti toată datoria. Ar fi trebuit să fie conștient că nu avea cum să restituie datoria, însă disperarea îl face să facă promisiuni pe care oricum nu ar fi putut să le mențină. Stăpânul nu privește la această promisiune falsă, ci la atitudinea lui de umilință, de aceea îi iartă toată datoria, echivalentă cu eliberare din starea de sclavie.

Slujitorul iertat nu înțelege lecția, nu se lasă transformat de harul iertării, ci se năpustește asupra unui coleg care îi era dator cu 100 de dinari. Ce înseamnă această sumă pe lângă enormitatea de dinari de care a fost iertat? 10.000 de talanți înmulțiți cu 10.000 = 100.000.000 de dinari. Calculele sunt făcute pe baza unei informații găsite în Iosif Flavius. Desigur că avem de a face cu sume hiperbolice, pentru a reda ideea diferenței dintre atitudinea stăpânului și a slujitorului iertat. Nu a fost capabil să ierte puțin, ceea ce șterge sentința iertării deja primite, căci iertarea lui Dumnezeu este condiționată de iertarea noastră față de aproapele, ca în rugăciunea Tatăl Nostru: „și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri!”

Ceilalți slujitorii îl anunță pe stăpân despre atitudinea slujitorului nerecunoscător, iar stăpânul revine asupra sentinței și îl aruncă în închisoare pe el și pe familia lui până va fi plătit toată datoria, ceea ce înseamnă că avea să muncească gratis toată viața și tot nu putea să achite toată datoria.

Cheia de lectură se află în Mt 18,35: „Tot așa vă va face și Tatăl meu ceresc dacă nu veți ierta fiecare fratelui său din inimă”. Iertarea din inimă corespunde cu iertarea continuă, de șaptezeci de ori câte șapte. În alte cuvinte, este vorba despre transformarea ontologică ce se realizează prin iertarea primită de la Dumnezeu Tatăl, care ne abilitează să îi iertăm și noi pe frații noștri în mod continuu.

Lăudat să fie Isus!

O duminică binecuvântată!

Meditație plăcută!

[Fr. Mihai Afrențoae, OFMConv.]