Loading...
vineri, 7 august 2020
OFMConv Romania

Cum luăm Buna Vestire în serios? Cu Bucurie

În miez de vară, când soarele uită să mai plece de pe bolta cerească, într-un ambient unic de verde crud, în parcul din incinta Institutului Franciscan din Roman, a avut loc joi, 09.07.2020 conferința Academiei „Petru Tocănel”. Frecvența lunară a desfășurării întâlnirilor franciscane, a fost întreruptă de perioada stării de urgentă a pandemiei de Covid 19. Organizatorii au avut însă curajul reluării acestor activități, urmare a încrederii în participanți de a respecta reglementările în vigoare, cât și dorinței acestora de a relua șirul întâlnirilor inedite și îndrăgite din cadrul academiei.

Moderatorul conferinței a fost părintele Mihăiță Popovici, parohul bisericii „Precista Mică” din Roman. Bine cunoscut prin maniera deschisă, jovială, obiectivă și foarte plăcută de a vorbi, părintele Popovici ne-a încântat din primele momente cu cuvintele sale, spunând lucruri serioase într-o manieră veselă și plină de „bucurie”. Ne-a amintit că oriunde merge, este însoțit permanent de Biblie, o prietenă de călătorie ce îl susține și îndrumă zilnic, fără de care nu poate pleca nicăieri.

Primul moment al serii a fost programul susținut de elevii clasei I a B, de la Colegiul National Roman Voda, coordonat de prof. Mihaela Huci, în care cinci glasuri cristaline de copii ne-au recitat poezii despre bucuria de a fi, dar și câteva citate celebre despre bucurie: „Bucuria adevărată este cea pe care o împărtășești cu cei din jur!”(George Byron). Copii au fost aplaudați la scena deschisă, părintele Popovici apreciind efortul lor, al doamnei profesoare cât și al părinților, în contextul vacanței și a lucrului on line.

Apoi ne-a fost prezentat invitatul serii, în persoana părintelui Marius Taloș, de la București, superiorul regional al iezuiților din România, părintele Popovici exprimându-și aprecierea de a-l cunoaște și de a participa împreună la această conferință. S-a precizat bucuria a de-l avea din nou ca invitat pe părintele Taloș, acesta participând și la întâlnirea din februarie, înainte de pandemie, când dialogul inedit dintre părintele Taloș și copiii aceleiași clase, a făcut deliciul auditoriului. Întâlnirea din februarie a fost printre cele mai plăcute, printre cele mai reușite, feedbeck-ul învățămintelor spuse ajungând sigur la spectatori, o atmosferă plină de veselie, de parabole și povești cu tâlc, care au generat întrebări aparent naive dar pertinente din partea copiilor și răspunsuri clare, precise din partea părintelui Taloș, spuse pe înțelesul tuturor, cu un limbaj vesel, blând, prietenos.

Părintele Taloș își începe cuvântul, încercând să dea o definiție cuvântului „Bucurie”, precizând că nu întâmplător vine din „București”…(baciul Bucur ce își păștea oile pe câmpia Vlăsiei, va da numele capitalei țării). Mergând mai departe, precizează că în limba albaneză „bucurie” înseamnă  „frumusețe”, certificând astfel frumusețea noastră când suntem bucuroși, concluzionând că suntem cu toții de la „București”.

Roagă apoi copii să citească poezia „Doi broscoi, oare…altfel decât noi?”, de pe prima parte a unui pliant adus de domina sa. Pilda poeziei este că nu trebuie să renunțăm niciodată, așa cum al doilea broscoi s-a zbătut și a înotat în smântână până când aceasta s-a transformat în unt și a ieșit din vasul în care căzuse. Bucuria reușitei, bucuria luptătorului, bucuria de a învinge viața chiar și în cele mai triste momente ale ei.

Părintele Taloș face apoi o trecere în revistă a întâmplărilor petrecute în perioada pandemiei, arătând părțile pozitive și învățămintele ce le-a înțeles, precizând că totul a trecut cu bine, numai cu ajutorul Domnului.

Întreaga prelegere este presărata cu un dialog constructiv, cu copiii, ce pun mereu întrebări, la care părintele cu multa răbdare le răspunde încercând să folosească cuvinte pe înțelesul lor, totul spre încântarea publicului. Maniera de abordare a părintelui Taloș este una originală, dinamică, având un discurs coerent, bine documentat, elegant și foarte plăcut, elevat dar spus într-o manieră în care poate fi ușor înțeles de auditoriu, completându-se  perfect cu un ton cald, apropiat.  De remarcat și intervențiile părintelui Popovici ce aduce argumente și întărește conceptul de „bucurie”, de frumos, de înțelegere și iubire intre semeni, în și cu credința lui Dumnezeu.

În încheiere părintele Taloș ne propune să citim împreună „Rugăciunea unui martir vesel”, a sfântului Thomas Morus, o rugăciune senină, veselă, ce se încheie așa: „Dăruiește-mi o Doamne, simțul umorului / Îngăduie-mi să fiu capabil să gust o glumă, / Să descopăr un dram de bucurie în viață și să-l împărtășesc cu alții”.

Ca participant la acest dialog înălțător, aveam impresia că întreaga fire înțelege și este parte integrantă din gândurile și energiile noastre, simțeam cu toții prezenta lui Dumnezeu în albastrul imaculat al cerului presărat cu nori albi pe ici pe colo, în cântecul păsărilor ce se auzea ca o a terța voce ce lua parte la dialog, în mirosul de iarbă, de seară caldă de vară ce ne îmbăta simțurile, în verdele crud din jur, cu toții eram parte integrantă din ceea ce se petrecea joi seara, pe gazonul din spatele Institutului Franciscan din Roman…

 Profesor Cristiana Lehner

***