Loading...
duminică, 19 noiembrie 2017
OFMConv Romania

Trairi

Viaţa de student, este aşa cum mi-o imaginam de fiecare dată când mă gândeam la această nouă etapă a vieţii, încărcată de lucrări, un program dedicat studiului, rugăciunii şi fraternităţii. Dar ceea ce m-a făcut să merg înainte, cu încredere, a fost faptul că întotdeauna am încercat să privesc partea bună a lucrurilor, chiar şi în acele momente când am primit primele lucrări de făcut; am încercat să „îmbin utilul cu plăcutul” prin momentele de fraternitate, precum şi alte momente trăite în această nouă realitate. Am învăţat că în viaţa de frate, şi student în acelaşi timp, este important a ştii să îmbini studiul cu rugăciunea, a ştii să-l preţuieşti pe cel de lângă de tine şi să colaborezi cu el, deoarece comunitatea nu înseamnă a trăi individual, unde eu sunt cel mai bun, dar suntem o împreună pentru a ne forma.

„Ce bine e ca fraţii să locuiască împreună” (Sf. Francisc de Assisi).

fr. Daniel Butnaru, anul I

Îmi aduc aminte cum în vacanţă, fiind înainte de a intra în Noviciat, o persoană m-a întrebat „ce înseamnă Noviciat?”, iar eu i-am răspuns: Noviciatul este un an de formare, este o familie puţin mai mare, în care fiecare trebuie să-şi dea partea.

Cred că şi acum acest răspuns se potriveşte. Ce înseamnă pentru mine comunitatea fraţilor studenţi de la

Roman? – O familie în care putem creşte, împreună şi cu ajutorul fraţilor să ne maturizăm, atât pe plan uman, spiritual, cât şi intelectual; şi nu sunt puţine valorile care ne sunt oferite, în tot ceea ce însemnă programul comunitar (Sfânta Liturghie, Lectio Divina, zile de formare, de reculegere), programul scolastic şi fratern.

Consider că tot ceea ce se  încearcă aici nu este altceva decât formarea fiecăruia dintre noi în parte, o formare nu atât la nivel ştiinţific, cât o formare la nivel de trăire.

fr. Andrei-Pavel Trifescu, anul II

Institutul religios este un loc în care mă las format de către formatorii institutului, primind şi dobândind (uşor-uşor/puţin câte puţin) o formare umană, intelectuală, dar mai ales o formare spirituală, pentru a-L putea cunoaşte şi a mă putea apropia cât mai mult de Cristos, pentru a mă pregăti cât mai bine ca să pot trăi viaţa consacrată într-un mod cât mai autentic, pentru a mă pregăti în a-L vesti şi în a-L mărturisi cu viaţa şi faptele mele pe Cristos şi celor care încă nu au aflat de El.

fr. Cristian Mârţ, anul III

Asupra perioadei de seminar de până în prezent, îmi vine foarte des în minte cuvântul „mulţumire” faţă de Dumnezeu, şi faţă de colaboratorii săi în complexitatea lor.

Pe zi ce trece, conştientizez marele dar pe care mi l-a făcut Dumnezeu intrând în marea Familie Franciscană şi în drumul de formare spirituală, umană şi intelectuală. Sunt profund convins că orice eveniment din viaţa mea îşi are rostul său benefic, aşadar, acest „eveniment” (seminarul), a avut, are şi va avea un rol important în viaţa mea.

Complexul activităţilor de ordin religios şi şcolar, sunt de un mare ajutor în drumul meu formativ, acestea reuşind să mă conştientizeze că sunt om şi totodată să fiu om cu oamenii.

Momentul forte al fiecărei zile de seminar îl reprezintă rugăciunea personală şi comunitară, căci însuşi psalmistul spune: „iată ce bine şi cât de plăcut este ca fraţii să locuiască împreună”(Ps 132, 1). Aşadar, ce alt mare dar îmi putea face Domnul, decât a trăi în fraternitate.

fr. Iosif Robu, anul IV

Existenţa mea în timp şi spaţiu i-o datorez bunului Dumnezeu. Mă aflu aici ca un răspuns la o Iubire care le întrece pe toate, o iubire care are o misiune bine determinată pentru mine, iar eu, în deplină libertate şi conştiinţă, îmi spun da-ul zilnic, în mod continuu, prin care îmi manifest concret iubirea şi totala dăruire, asemenea Sfântului Francisc de Assisi.

Atât ca student cât şi ca frate mă angajez în maturizarea progresivă a propriei vocaţii, caut să-mi deschid viaţa acţiunii Duhului Sfânt, îmi aprofundez relaţia cu Isus Cristos în rugăciune şi îmi dezvolt relaţia filială cu Tatăl ceresc. În general, principala mea preocupare este Isus Cristos, celui care mă consacru şi pentru care am renunţat la ceea ce este efemer, cu care mă identific pe care încerc să-l imit, însuşindu-mi, în mod gradual, sentimentele Sale. Cu cât îl caut mai mult şi îl găsesc în studiu şi în rugăciune cu atât mai mult setea mea de El este mai mare. Prezenţa lui mă învăluie şi mă surprinde. Îmi arată cât de mult mă iubeşte şi îmi cere să-i iubesc pe toţi cu iubirea Lui. Îmi cere să devin persoană cristoformă. Misiune sublimă!

În decursul perioadei de formare iniţială, cu ajutorul Domnului, rugăciunii, studiului, fraţilor, formatorului direct şi a directorului spiritual, urmăresc o formare a propriei persoane care să înglobeze toate aspectele vieţii creştine şi ale vieţii consacrate, şi anume: formarea umană, spirituală, intelectuală, culturală şi pastorală. Această formare iniţială cere o evoluţie graduală ce trece prin toate etapele maturizării personale.

Garantul progresului vocaţional este Dumnezeu, cel care m-a chemat, în care mă abandonez şi căruia îi mulţumesc pentru că m-a chemat la această mare slavă.

fr. Mihai Dâscă, anul V

Ca frate franciscan aflat în comunitatea de la Roman şi student în anul VI la Institutul Teologic Franciscan, mă simt ca şi cum m-aş afla pe o punte: între sfârşitul unui ciclu de formare şi începutul altuia; între un mod de viaţă împărtăşit doar cu fraţii din comunitate şi un altul în lume; între dorinţa de a rămâne în fraternitatea în care am crescut şase ani şi convingerea că trebuie să plec într-o altă comunitate pentru a îndeplini misiunea pe care Dumnezeu mi-o încredinţează.

Mă simt acasă.

fr. Ioan Lupu, anul VI