Loading...
vineri, 15 decembrie 2017
OFMConv Romania

Roman, 28 martie 2011: Simpozion Naţional „Fenomenul violenţei în societatea actuală: o analiză critică interdisciplinară”

Facultatea de Teologie Pastorală, în colaborare cu Facultatea de Filozofie I. Duns Scotus, din cadrul Institutului Teologic Romano-Catolic Franciscan din Roman, a organizat Simpozionul Naţional cu tema: „Fenomenul violenţei în societatea actuală: o analiză critică interdisciplinară”, eveniment desfăşurat în ziua de 28 martie 2011, în aula magna a institutului.

Un prim moment al programului l-a reprezentat cuvântul de deschidere adresat de moderatorul simpozionului, lect. univ. dr. pr. Bernadin Duma, precum şi salutul decanului Facultăţii de Teologie Pastorală, lect. univ. dr. pr. Sebastian Diacu, urmat fiind de prezentarea conferinţelor susţinute de:

Prof. univ. dr. pr. Iosif Bisoc – Război şi pace în Sfînta Scriptură
Prin acest referat s-a încercat aducerea în actualitate a modului prin care Dumnezeu intervine în viaţa omului şi a poporului ales, şi nu numai, în decursul istoriei sfinte a mântuirii şi cum prin alternanţa pace-război-pace, El actualizează planul său salvific. Pacea nu este doar un „târg” sau o înţelegere, dar este o lucrarea asiduă a „maestrului” de a reînnoi ceea ce a fost distrus. Pacea oamenilor se rezumă, de cele mai multe ori, doar la un proces de compromis, însă pacea lui Dumnezeu este o lucrare de restaurare. Acest proces de reînnoire a fiinţei umane are drept efect starea de pace, iar Sfânta Scriptură ne oferă, în detaliu, elementele de restaurare pe care pacea le cere.

Asist. univ. dr. pr. Cornel Berea – Violenţa familială din perspectiva teologiei pastorale
Tema violenţei familiale este prezentă în reflecţia teologiei pastorale, în special în cadrul gândirii Bisericii despre familie. Documentele Bisericii despre familie iau adesea în consideraţie realitatea violenţei în corelare cu alte teme, cum ar fi pornografia, distrugerea valorilor, criza familiei de azi, protejarea copiilor, drepturile femeii, problema divorţurilor. Tema acestei conferinţe este actuală în România şi în realitatea noastră diecezană locală şi de aceea merită atenţie, pentru a ajuta familiile în dificultate să-şi regăsească echilibrul şi demnitatea de celulă vie a Bisericii şi a societăţii. Dincolo de „radiografia” pastorală a violenţei în familie, au fost prezentate şi câteva propuneri pastorale utile în această privinţă.

Lect. univ. dr. pr. Bernadin Duma – Ultima carte a Bibliei şi nonviolenţa: un oximoron?
Conferinţa despre tema violenţei, în ultima carte a Sfintei Scripturi, a dorit să probeze, în limitele admise, dacă atitudinea lui Isus în unele situaţii neo-testamentare delimitate a înclinat spre violenţă sau spre nonviolenţă, şi un pas ulterior a fost acela de a extinde aceeaşi analiză în contextul cărţii Apocalipsei lui Ioan. După cum ştim, atitudinea lui Isus în diferite situaţii a inspirat mereu atitudinea discipolilor săi din toate timpurile, motiv pentru care este semnificativ să precizăm cu claritate modelul pe care el ni-l comunică şi ni-l sugerează. Mesajul care se desprinde din Apocalipsa lui Ioan este că Dumnezeu îl iubeşte pe om incomensurabil şi vrea să îl ajute să devină conştient de valoarea pe care a pus-o în el, trăind ca persoană răscumpărată şi ca fiu, în Fiul său Isus Cristos.

Luminiţa Dobrin şi sr. Adina Bălan CJ – Comunicarea ecologică: un deziderat biblic
A fost prezentată problematica violenţei în familie, care este strâns legată de tema comunicării dintre persoane, într-un mod deosebit în contextul familial. Care este profilul victimelor violenţei în familie, cine sunt cei care o generează, cine ar putea fi gata să ofere o mâna de ajutor, în ce măsură societatea este pregătită să le ofere asistenţa şi de ce fel de asistenţă au mai mare nevoie victimele, care este rolul Bisericii şi al persoanelor consacrate în această privinţă, sunt câteva dintre elementele prezentării, pe parcursul căreia a fost implicat în mod activ şi auditoriul prezent. Din această perspectivă este importantă atenţia acordată sentimentelor şi nevoilor celuilalt.
Cunoscând care sunt deviaţiile comunicării, este necesar să construim noi tipare de comunicare sănătoasă. Ne referim în mod deosebit la comunicarea ecologică şi la ascultarea empatică, văzute ca noi atitudini comportamentale.

După expunerea conferinţelor au urmat dezbateri şi discuţii pe baza celor prezentate. Această activitate culturală a avut drept scop evidenţierea principalelor cauze, contexte, deviaţii şi comportamente legate de fenomenul violenţei în societatea actuală, vizând faptul ca, în calitate de creştini, să ştim să ne însuşim acele atitudini potrivite cu identitatea noastră, oferind un răspuns adecvat la această problemă atât de acută a societăţii în care trăim.

Fr. Andrei Bejan,
Info. www.ofmconv.ro