Loading...
vineri, 15 decembrie 2017
OFMConv Romania

Roman, 01-02 octombrie 2011: Simpozion internaţional: „Europa şi drepturile omului: Petru Tocănel, OFMConv – 100 de ani de la naştere”

În ziua de 01 octombrie, Institutul Teologic Romano-Catolic Franciscan de grad universitar din Roman a fost gazda Simpozionului internaţional care a avut ca temă: „Europa şi drepturile omului: Petru Tocănel, OFMConv. – 100 de ani de la naştere”.
Evenimentul se înscrie într-o serie de manifestări care preced sărbătoarea fondatorului Ordinului Franciscan, sfântul Francisc de Assisi, celebrată de întreaga Biserică Catolică la 04 octombrie, dată la care începe oficial şi noul an academic 2011-2012.
Papa Benedict XVI, în discursul ţinut recent în Bundestag, cu ocazia vizitei făcute în Germania, spunea: „Cultura europeană s-a născut la întâlnirea dintre Ierusalim, Atena şi Roma, întâlnirea intre credinţa în Dumnezeul lui Israel, raţiunea filosofică a grecilor şi gândirea juridică a romanilor. Această triplă întâlnire formează identitatea intimă a Europei. În conştiinţa responsabilităţii omului în faţa lui Dumnezeu şi în recunoaşterea demnităţii inviolabile a omului, a fiecărui om, această întâlnire a fixat criterii de drept, a căror apărarea este misiunea noastră istorică în aceste momente”.
Situaţia istorică în care ne aflăm impune, aşadar, luarea unei poziţii, prin „distingerea clară între bine şi rău şi stabilirea unui drept autentic, care să slujească justiţiei şi păcii”. Simpozionul organizat la Roman s-a desfăşurat în acest spirit, existând un consens evident asupra faptului că drumul spre o Europă unită nu poate trece decât prin respectarea drepturilor omului.
De asemenea, simpozionul face parte dintr-o serie de reflecţii itinerante care intenţionează să analizeze modul în care popoarele de tradiţie greco-romană şi creştină ale Europei (cu apendicele sale iudaice şi slave) au rezolvat în trecut şi rezolvă şi astăzi problema spinoasă a convieţuirii într-un anumit teritoriu şi au consolidat în mod paşnic promovarea drepturilor omului.
Plecând de pe meleagurile sfântului benedict, patronul Europei, se va merge în centre culturale ca: Mazara del Vallo (care găzduieşte de multă vreme o comunitate arabofonă de origine tunisiană, cea mai numeroasă din Italia) până la Budapesta, traversând oraşul Trieste (a cărui patrimoniu istorico-juridic este foarte cunoscut, făcând referinţă la cultura Europei Centrale de tradiţie austro-ungară).
România, loc de întâlnire şi contact dintre naţiunile europene şi cele ale Orientului Mijlociu, a fost aleasă să deschidă acest itinerariu, şi datorită faptului că ea este ţara de origine a ilustrului profesor de drept, părintele Petru Tocănel, a cărui personalitate a fost evocată în a doua parte a simpozionului, cu ocazia sărbătoririi centenarului naşterii sale.
După salutul de „Bun venit” pe care Ministrul provincial, fr. Emilian Cătălin l-a adresat distinşilor oaspeţi din ţară şi din străinătate, au urmat luările de cuvânt din partea autorităţilor civile, reprezentate de dl. senator Ioan Chelaru; dl. deputat Marius Neculai şi de dl. prof. Dan Laurenţiu Leoreanu, primarul Mun. Roman, care au salutat inţiativa Ordinului Franciscan, apreciind însemnătatea şi importanţa evenimentului.
După aceasta, au început lucrările simpozionului, conduse de către Prof. Alessandro d’Avack. Această primă parte s-a concentrat în special asupra temei: Europa şi drepturile omului.
Au avut loc următoarele conferinţe şi luări de cuvânt:
Prof. Giuseppe Limone, Drepturile omului între adevărul paradoxurilor şi paradoxul adevărului. Dincolo de modern, ceea ce nu se schimbă.
Prof. Antonio Palma, Relaţia de cetăţenie: nu există „barbari”. Note de comparaţie Prof. Tereza Brânduşa Palade, Este cu adevărat uman fundamentul kantian al drepturilor omului
În prima conferinţă, intitulată sugestiv Drepturile omului între adevărul paradoxurilor şi paradoxul adevărului. Dincolo de modern, ceea ce nu se schimbă, dl. Giuseppe Limone, profesor la Seconda Università din Napoli, plecând de la premiza că paradoxul are funcţia unui şoc iluminant şi că adevărul este ceea ce chiar dacă nimeni nu ar crede, sau la care nimeni nu ar consimţi, ar continua să fie, a insistat pe ideea că adevărul precede însăşi vorbirea, precum şi orice valoare, el însuşii nefiind o valoare, ci condiţia existenţei valorilor şi, deci, şi a drepturilor omului. Tocmai „în adevărul paradoxurilor şi paradoxul adevărului” prof. Limone găseşte cheia regândirii drepturilor omului. Forţa drepturilor omului stă tocmai în forţa adevărului care le precede, căci, cum spunea şi Palton „adevărul nu se contestă niciodată”, deoarece îşi are forţa evidenţei sale în însăşi fiinţa sa.
Dl. Antonio Palma, profesor de Instituţii de drept roman în cadrul Universităţii din Napoli, „Federico II”, în conferinţa intitulată Relaţia de cetăţenie: nu există „barbari”. Note de comparaţie”, plecând de pe poziţii metodologice diferite de cele ale prof. Limone, a propus un posibil mod de interpretare şi de actualizarea a relaţiei de cetăţenie, plecând de la conţinutul ei în structurile statale din primele secole creştine.
Seria primei părţi a conferinţelor s-a încheiat cu expunerea d-nei prof. Tereza Brânduşa Palade, care a insistat asupra parţialităţii fundamentului kantian al drepturilor omului, deoarece, pentru Kant, există o lege morală, care are o valoare universală, dar acest lucru este evident doar raţiunii şi nicidecum sensibilităţii. Raţiunea pură este singura capabilă să recunoască legea morală, şi să asculte poruncii ei. Tocmai această teză reductivă, care exclude din sfera morală tot ceea ce ţine de corporalitatea omului (afecte, sensibilitate, emoţii etc.) se dovedeşte a fi, în ultimă instantă, lipsită de umanitate şi, deci, inaceptabilă. Din punctul de vedere al d-nei profesoare, teza tomistă, care consideră omul ca unitate sbstanţială de trup şi suflet, trebuie recuperată astăzi, deoarece rămâne singura în măsură să ofere o un fundamnet antropologic complet reflecţiei asupra moralităţii şi drepturilor omului.
Dezbaterile care au continuat pe marginea celor expuse, au clarificat sau completat unele idei, dând naştere unui dialog amical, provocator şi constructiv.
În a doua parte a simpzionului s-a acordat spaţiu evocării personalităţii părintelui Petru Tocănel, profesor de drept la mai multe Universităţi din Roma şi primul rector al Institutului Teologic Romano-Catolic Franciscan din Roman, în capela căruia se află şi osemintele sale.
Lucările au fost conduse de ÎPS Mons. Francesco Coccopalmerio, preşedintele Comisiei Pontificale pentru Textele Legislative.
Au avut următoarele conferinţe şi luări de cuvânt:
PS Mons Gianfranco Girotti, Tocănel şi familia franciscană
Prof. Domingo J. Andrés, Petru Tocănel profesor şi cercetător în serviciul Sfântului Scaun
Prof. Onorato Bucci, Tocănel jurist în ţară străină dar nu străin la Roma
Prof. Tereza Tălmăcel, Familia Tocănel
Pr. Cristian Dumea, Familia: Carmil Tocănel muzician
PS Mons Gianfranco Girotti, a amintit câteva din virtuţile care l-au caracterizat pe pr. Tocănel şi anume disciplina şi ordinea, seriozitatea şi rigurozitatea personală şi profesională, discreţia şi modestia; de asemenea, a amintit şi diferitele slujiri pe care părintele le-a primit în cadrul Ordinului şi a Curiei Romane. A avut două mandate de asistent general al Ordinului în perioada 1954-1960, fiind şi preşedintele Comisiei Juridice de Revizuire a Constituţiilor Ordinului; de asemenea, prorector (1947) şi apoi rector şi guardian (1948-1954) al Colegiului Roman de Studii Superioare alla “Vigna”. În cadrul Curiei Romane a fost consultor la toate Congregaţiile Sfântului Scaun, judecător în Congregaţia pentru Doctrina Credinţei, iar între 1963 şi 1965 a participat ca expert la Conciliul Vatican II.
Prof. Domingo J. Andrés a evidenţiat activităţile sale ştiinţifice printre care se numără 104 comentarii de legi şi documente ecleziastice, 54 studii juridico-canonice şi istorice, 15 cărţi editate şi nenumărate cursuri, 105 teze de doctorat în drept canonic şi în utroque iure pe care le-a condus personal, peste 200 de voturi şi sentinţe pentru dicasteriile Curiei Romane, numeroase articole şi referate, majoritatea publicate în revista “Apollinaris”, pe care a condus-o pentru mulţi ani ca prodirector (1971-1978) şi director (1978-1981). A fost cofondator şi membru al “Societé des Eglises Orientales”. Printre cărţile publicate am aminti doar “Storia della Chiesa in Romania”, proiectată pentru 10 volume, dintre care numai două au fost publicate în 1960.
Activitatea academică şi-a desfăşurat-o ca profesor de morală şi drept canonic (1944-1948), precum şi profesor de drept public bisericesc (1948-1966) la Universitatea Pontificală “San Bonaventura” din Roma; profesor de drept oriental antic, drept bizantin şi papilorogie juridică (1946-1974), metodologie istorico-juridică (1946-1981), norme generale ale CIC (1955; 1957-1981) în cadrul Universităţii Pontificale Laterane, fiind şi decan al Facultăţii de Drept Canonic între 1960-1963; în sfârşit profesor de drept canonic oriental la Universitatea Pontificală Urbaniană din Roma (1952-1981).
Prof. Onorato Bucci, căruia i se datorează în mare parte desfăşurarea acestui Simpozion la Institutul Franciscan, a fost unul dintre prietenii cei mai apropiaţi ai pr. Tocănel, motiv pentru care a evocat personalitatea pr. Tocănel mai ales din perspectiva omeniei sale şi a stilului său de lucru; a mai vorbit de activităţile sale, dar şi de suferinţele sale, de aşteptările sale, de prietenii săi, de hobby-urile sale, etc. Însă, cel mai evident şi predominant în modul de a fi al pr. Tocănel a fost rectitudinea şi spiritul gratuităţii sale, a concluzionat prof. Bucci.
Prof. Tereza Tălmăcel, nepoata pr. Tocănel, şi-a început prezentarea părintelui amintindu-şi două versuri ale poetului Alexandru Macedonski, pe care acesta nu le-a uitat niciodată: „Doar două cuvinte îmi răsună în minte: unul este „patria”, celălalt „mama”. Pr. Tocănel a fost mereu caracterizat de aceste două doruri şi nostalgii. Suferinţa lui cea mai mare a fost cu siguranţă faptul că regimul comunist nu i-a permis să vină în ţară la înmormântarea mamei sale, care a avut loc la 8 ianuarie 1973. Nostalgia ţării sale a fost o suferinţă constantă şi tăcută, iar când dictatura a fost înlăturată părintele s-a întors cu multă bucurie în ţară de mai multe ori.
A doua parte a Simpozionului s-a încheiat cu expunerea pr. Cristian Dumea, care a vorbit despre „Familia pr. Tocănel: Carmil Tocănel muzician”.
Există o adâncă legătură între: evocare, memorie şi identitate. Cuvântul „a evoca” înseamnă a aduce în conştiinţă, a reaminti, a rechema, a redeştepta… ceva sădit în memorie. Prin urmare, evocarea unor modele, ne oferă posibilitatea ca printr-o călătorie în memorie, să fim conduşi la o mai vie conştiinţă a propriei identităţi. Filozofia ne spune că memoria este facultatea prin intermediul căreia fiinţele umane stabilesc o conexiune între trecut şi prezent. La rândul ei relaţia dintre trecut şi prezent, este foarte importantă deoarece constituie un element fundamental al identităţii. Aşa cum o persoană îşi poate dezvolta şi păstra în timp o identitate personală doar apelând la memorie, tot astfel o comunitate, va reuşi să-i menţină identitatea doar prin intermediul memoriei. Prezentul poate fi afirmat prin intermediul continuităţii cu trecutul, s-au prin ruptura radicală cu acesta, ce conduce inevitabil la uitare. Evocarea, aşadar, anulează uitarea, menţine vie identitatea, şi ne deschide căi spre împlinirea a ceea ce suntem chemaţi să fim.
Pr. Tocănel este un model de om, frate, preot şi profesor, şi prin toată viaţa sa „un protagonist” în sensul dat acestui cuvânt de părintele Lanfranco Serrini în cartea „Mărturisitorii lui Isus înviat” (Testimoni di Gesù Risorto): „Prin protagonişti înţelegem acele figuri carismatice care s-au afirmat lăsând o urmă adâncă în câmpul lor de activitate, ajungând chiar până la eroism, şi uneori la martiriu şi sfinţenie. Sunt instrumentele harului care scot în evidenţă o anume lucrare şi constituie bazele unei înfloriri şi a unei recolte. Sunt, într-un fel drojdia care face să dospească tot aluatul…, care se impun atenţiei, ducând cu ei bogăţia dăruirii într-un grad înalt..” .
Evenimentul a fost organizat de:
– Academia Istorico Juridică Teologică „Petru Tocănel” în colaborare cu Comitetul Naţional pentru studiul principiului subsidiarităţii, fraternităţii, solidarităţii şi egalităţii de la Papa Leon al XIII-lea la Constituţia Europeană şi Academia Juridică „Ultrumque Ius”;
– sub patronajul Ordinului Fraţilor Minori Conventuali – Provincia „Sf. Iosif” din România, a Institutului Teologic Romano-Catolic Franciscan din Roman, a Liceului „Sf. Francisc de Assisi” di Roman;
– sub înaltul patronaj al Preşedintelui Republicii Italiene; sub egida Ministerului pentru Bunuri şi Activităţi Culturale – Direcţia generală a Tipăriturilor, Institutelor Culturale şi a dreptului de autor din Italia.

***

Alte evenimente organizate recent la Institutul Teologic Franciscan din Roman:
– 02 octombrie: Rugăciunea pentru pace, având tema: „Pelerini ai adevărului, pelerini ai păcii”. Participă reprezentanţi ai: Bisericii Romano-Catolice, Bisericii Ortodoxe, Comunităţii Evreieşti din România (ora 17.30, în capela Institutului Franciscan din Roman);
– 03 octombrie, ora 21.00: Celebrarea trecerii sfântului Francisc în casa Tatălui, cunoscută în tradiţia franciscană sub denumirea de Transitus Sancti Francisci. Prezidează pr. Jerzy Norel, Vicar General al Ordinului.
– 04 octombrie: Hirotonire de diaconi (ora 10.30, celebrează PS Aurel Percă, episcop auxiliar de Iaşi);

Pace şi bine!

Fr. Virgil Blaj,
Secretar provincial,
Info. www.ofmconv.ro