Cultură şi Filozofie Franciscană

 

Bine consolidat în credinţa catolică, Ioannes Duns Scotus s-a străduit să înţeleagă, să explice şi să apere adevărul credinţei în lumina raţiunii umane”. „Nu s-a sforţat să facă nimic altceva decât să demonstreze aceeaşi consonanţă a tuturor adevărurilor, naturale şi supranaturale, care provin de la unul şi acelaşi Izvor”. Cu aceste cuvinte, Papa Benedict al XVI-lea, a creionat figura marelui filosof-teolog care a fost Ioannes Duns Scotus, în Scrisoarea Apostolică cu ocazia celui de-al VII-lea centenar de la moartea acestuia, trimisă episcopului de Köln, cardinalul Joachim Meisner.

Alături de Ioannes Duns Scotus, Ordinul Franciscan, fondat de Sf. Francisc din Assisi, a mai dat lumii pe Sf. Bonaventura, Alexandru din Halles, William Ockham, Robert Grosseteste, Matteo d’Acquasparta, și mulți alții. Nu putem să nu amintim în acest context și unii cărturari români, și aceștia aparținând aceluiași Ordin: Pr. dr. Iosif P. M. Pal, Pr. dr. Petru Tocănel, Pr. Ioan Gârleanu, etc.

Prin acest prim număr al nou înființatei reviste Cultură și filozofie franciscană, Facultatea de Filozofie I. Duns Scotus din cadrul Institutului Teologic Romano-Catolic Franciscan, vrea să înceapă – cu ajutorul Domnului și al mijlocirii Sf. Părinte Francisc și al Fericitului I. Duns Scotus – un drum de cercetare, un drum de sondare a adevărului credinței în lumina rațiunii umane, așa cum a făcut-o marele maestru și patron al facultății noastre, Ioannes Duns Scotus. Ordinul Fraților Minori Conventuali este vechi pe pământul nostru românesc (sec. XIII), iar frații s-au implicat de-a lungul timpului în viața culturală a ei în funcție de evenimentele prin care au trecut, lăsând urme, ba chiar brazde destul de adânci în sânul acestui popor. Dar, așa cum spune o vorbă frumoasă: la vremuri noi, oameni noi. Nu vremuri noi, fără a ține cont de ceasornicul timpului care bate de veacuri, nu oameni noi în sensul căutării senzației și a uitării față de cei ce au trecut, ci noi cu rădăcini adânc înfipte în țărâna minții și a sufletului deja răscolită de cei mai înainte amintiți. Titlul ales, Cultură și filozofie franciscană, vrea să adune cercetările, îndeosebi ale profesorilor care activează în cadrul celor două facultăți ale Institutului Provinciei noastre, cea filozofică și cea teologică, cât și a tuturor celorlalți care vor voi să ni se alăture cu agerimea minții și a sufletului lor.

Înaintașii noștri cred că ne-au învățat un lucru important: pasiunea pentru Dumnezeu și pentru om, concretizată în studii științifice de înaltă ținută, în aprofundarea propriei credințe cu ajutorul luminii harului dumnezeiești și colaborarea rațiunii umane.

Societatea – sau mai bine zis lumea – în care trăim, ne cere să fim semnificativi, atât în sensul de a fi semne – ale Celui ce este – cât și a strălucii, adică a fi lumină pentru aceasta. La început de drum, dorim revistei Cultură și filozofie franciscană curaj și viață lungă, iar conducerii și colaboratorilor ei încredere și spor la nobila angajare în realizarea și susținerea ei.