Loading...
miercuri, 21 noiembrie 2018
OFMConv Romania

Proiect formativ

Formarea discipolului misionar

În acești ani vom încerca să dăm o amprentă misionară formării; o formare în ieșire, deschisă, dinamică, creativă, existențială, centrată pe ceea ce este esențial, pe ceea ce este mai important.

Un frate franciscan este prin definiție un discipol misionar. Misiunea este inima propriei identități ca frați franciscani. Reforma formării trece prin redescoperirea misiunii ca inimă a propriei identități.

Acest lucru comportă în mod deosebit următoarele: că seminarul este o școală de sfințenie, unde persoana este ajutată să întrețină o relație cu Dumnezeu tot mai strânsă și profundă care se răsfrânge în viața de zi cu zi și devine mărturie care atrage și luminează; că viața în cotidianitatea și concretețea ei, cu provocările ei este loc formativ; necesitatea de a fi o fraternitate deschisă, în ieșire, care se dăruiește, în mijlocul și pentru lume, cu pasiune pentru Dumnezeu și om, chemată să-l ducă cu bucurie pe Cristos celorlalți.

A. Post-noviciatul: descriere, obiective, linii formative

1. Ca și etapă de formare, post-noviciatul (seminarul mare) este perioada în care fratele:
– consolidează drumul de urmare a lui Cristos;
– perfecționează formarea sa umană, spirituală, socio-culturală, teologică, profesională, pastorală și carismatică;
– trăiește cu angajare și coerență consacrarea și voturile, pregătindu-se la o viață de slujire;
– continuă discernământul cu privire la vocația sa;
– aprofundează și asimilează tot mai mult carisma franciscană;
– crește în mod activ, în spirit de colaborare și cu responsabilitate în trăirea fraternității;
– face diferite activități pastorale și de voluntariat;
– se pregătește la profesiunea solemnă și la primirea ordinelor sacre.

2. Obiectivul general:
– consolidarea drumului de urmare a lui Cristos, după exemplul sfântului Francisc, spre dăruire definitivă în fraternitate, printr-un discernământ autentic, trăind Evanghelia, acționând inspirați de Duhul Sfânt (cf. DF 72).

3. Obiective specifice:
a) conștientizarea prezenței lui Dumnezeu cel viu în viața proprie;
b) trăirea reală și autentică a consacrării prin voturile profesate, ca act de dăruire totală lui Dumnezeu și ca semn profetic pentru lumea de astăzi;
c) responsabilizarea tot mai adâncă față de fratele primit de la Domnul, ca un dar unic și prețios;
d) trăirea vieții de zi cu zi, crescând în capacitatea de a-și risca existența proprie la lumina Evangheliei, pentru biserica de construit și fratele de slujit;
e) întărirea identității franciscane și sensului de apartenență la Ordinul nostru și Provincie;
f) completarea studiilor academice care pregătesc fratele la opțiunea sa de viață (frate religios sau frate cleric).

4. Principii și linii formative:
a) Principalul formator: Sfânta Treime; Tatăl, prin opera Duhului Sfânt, formează în inima fraților sentimentele Fiului (VC 66);
b) Formarea la libertatea responsabilă și creativă: „eu mi-am făcut propria parte, pe a voastră să v-o învețe Cristos”;
c) Formarea în comunitate și pentru comunitate: a deveni constructori ai fraternității, nu consumatori ai ei; sfidarea principală este aceea între autonomie și relație, ca spațiu de creștere, respectând drumul propriu și al celuilalt;
d) Participarea responsabilă la proiectul de formare din partea fratelui în formare, protagonist al propriei istorii și a celei comunitare;
e) Formare personalizată prin colocvii formative lunare cu formatorul responsabil, direcțiunea spirituală, cu ajutorul psihologic pentru cine dorește;
f) Docibilitas: abilitarea în a învăța de la viață pentru toată viața (asumarea cotidianității și experienței ca și categorii formative);
g) Formare integrală: darurile vocaționale și carismatice exprim totala consacrare a persoanei lui Dumnezeu în urmarea lui Cristos. Formarea trebuie să-și asume caracteristica totalității. Va trebui să fie formarea întregii persoane, în fiecare aspect al individualității sale, în comportamentele și în intențiile ei. Formarea, pentru a fi totală, va cuprinde toate ariile vieții creștine și a vieții consacrate (cf. VC 65). Așadar, pentru a ajunge la acest obiectiv este necesar să se adopte un model pedagogic integrat: un drum care să permită comunităţii formative să colaboreze la acţiunea Duhului, ținând cont de toate dimensiunile formării: umano-fraternă, spirituală, intelectuală, pastorală și carismatică.