Loading...
duminică, 19 noiembrie 2017
OFMConv Romania

Prezentare

Ordinul Fraţilor Minori Conventuali activează în slujba credincioşilor catolici din Moldova cu începere din veacul al XIII-lea, prin preoţii misionari veniţi în cea mai mare parte din Italia şi stabiliţi în localităţi unde se aflau credincioşi catolici de origine etnică română sau străini veniţi ca meseriaşi, la chemarea domnitorilor locului. Misionarii învăţau limba română şi acordau asistenţă spirituală localnicilor de confesiune catolică, aflaţi în diferite sate şi oraşe din Moldova. Cum era şi firesc, ei şi au pus problema formării unui cler catolic indigen, dar împrejurările de natură economică, socială, politică nu au fost favorabile. Ca o expresie a acestor eforturi este şi un Catehism tipărit în limba română cu litere latine, în anul 1676 de către misionarul italian Vitto Pilluzio la
Veneţia.

Numai după Unirea Principatelor şi înfăptuirea României moderne a devenit posibilă formarea, în anul 1895, a unei structuri locale, autonome, care să coordoneze activitatea fraţilor franciscani conventuali din Moldova; astfel a luat fiinţă Provincia Franciscană din Moldova, cu titlul oficial de Ordinul Fraţilor Minori Conventuali – Provincia „Sfântul Iosif” din România, înscrisă în registrul persoanelor juridice a ordinelor religioase din ţară, conform art. 36 din legea cultelor (cf. Ministerul Instrucţiei, Educaţiei Cultelor şi Artelor – Direcţia cultelor nr. 26329/1941).

Conducerea Provinciei şi a pus problema formării clerului franciscan indigen şi în anul 1897, s a deschis „Seminarul Franciscan”, ulterior cu sediul propriu în localitatea Hălăuceşti. Erau admişi tineri catolici care absolviseră cursul primar; predarea se făcea numai în limba română şi se urma programa analitică a liceului de stat, fără însă a avea dreptul de publicitate. În anul 1936, cu adresa nr. 192182 din 22 septembrie, Ministerul Învăţământului a aprobat „Gimnaziul Franciscan”, în care vor învăţa şi seminariştii – ca Gimnaziu Confesional Particular – cu drept de publicitate.

După cum am precizat, încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea s-au înfiinţat, în cadrul Provinciei „Sfântul Iosif” a Ordinului Fraţilor Minori Conventuali din România, instituţii de învăţământ, care au veneau ca scop formarea tinerilor candidaţi pentru a deveni fraţi şi preoţi franciscani. De la primele forme de învăţământ, cum ar fi Seminarul Franciscan şi Gimnaziul Franciscan din Hălăuceşti, s-a ajuns până la înfiinţarea, în anul 1923 a unei Academii, intitulată „Sfântul Bonaventura”, care se ocupa cu formarea tinerilor fraţi, în vederea admiterii la ordinele sacre (diaconat, preoţie). Acest aşezământ de spiritualitate şi cultură a luat un contur mai pronunţat după semnarea Concordatului încheiat de guvernul României cu Sfântul Scaun Apostolic în anul 1929.

În cadrul Academiei „Sfântul Bonaventura” funcţionau două secţii: secţia Filosofie, cu o durată de doi ani, se preda filosofia scolastică (ontologie, cosmologie, logica, psihologia raţională, teodiceea), istoria filosofiei, la care se adăuga studiul limbilor (română, latină, greacă, italiană şi franceză), muzica şi arta sacră şi secţia Teologie avea o durată de patru ani, cu programul universităţilor catolice din Italia: teologie dogmatică, morală, pastorală, studii biblice sociale, catehetică. În anul 1948 Academia „Sfântul Boanventura” a fost închisă de către autorităţile timpului.

La 20 august 1991, Academia Teologică „Sfântul Bonaventura” a fost reînfiinţată sub denumirea de Institutul Teologic Romano-Catolic Franciscan din Roman pe baza circularei nr. 50 din 15 iulie 1991, emisă de părintele provincial Iosif Sabău, în urma decretului diecezan nr. 1026 din 20 august 1991, emis de Excelenţa Sa Petru Gherghel, Episcop de Iaşi, a H.G. nr. 92 din 1992, având în componenţă trei facultăţi: Facultatea de Teologie Pastorală, Facultatea de Asistenţă Socială şi Facultatea de Teologie-Litere. În urma demersurilor făcute în anul 2000, Facultatea de Teologie Pastorală a obţinut aprobarea de funcţionare provizorie în conformitate cu decizia CENAA nr. 1538 din 6 iulie 2000 şi a H.G. 1215 şi publicată în Monitorul Oficial nr. 639 din 7 decembrie 2000. În anul 2009 programul de licenţă Teologie Romano-Catolică Pastorală a fost acreditat în mod definitiv de către Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior (ARACIS). De asemenea, Institutul este afiliat la Facultatea Pontificală „Sfântul Bonaventura” în baza solicitării noastre, Congregatio „De institutione catholica” (De seminariis atque studiorum institutis), prin adresa nr. 971/95/2 din 17 iulie 1995, ne a aprobat afilierea (ad quinquenium experimenti gratia) cu dreptul de a acorda gradul de bacalaureat în Sfânta Teologie celor care urmează cursurile la Facultatea de teologie Pastorală şi se conformează astfel can. 250 CDC. Contactul de afiliere cu această Facultate pontificală s-a reînnoit în luna noiembrie a anului 2002, în luna decembrie a anului 2008 şi în luna octombrie a anului 2013.

Misiunea Facultăţii de Teologie Pastorală este aceea de a forma persoane bine pregătite din punct de vedere teologic şi laic, capabile să interpreteze în spirit creştin realitatea contemporană, îndeosebi cea românească şi să contribuie prin activitatea lor la educaţia poporului lui Dumnezeu în spiritul valorilor religioase şi umane autentice. Facultatea pregăteşte studenţi pentru a deveni viitorii preoţi ai Bisericii şi ai Diecezei noastre. Se are în vedere şi educarea unor intelectuali înzestraţi cu o credinţă matură şi deschişi la dialogul interreligios şi ecumenic atât de necesar în societatea noastră.