SUMARUL MATERIILOR SCOLASTICE:

MATERIILE FILOSOFICE

DO 1  INTRODUCERE ÎN FILOSOFIE

Pr. asist. univ. V. BLAJ

Plecând de la premisa că „filosofia contribuie în mod direct la punerea întrebării privitoare la sensul vieţii şi la schiţarea unui răspuns şi că ea se configurează drept una dintre cele mai nobile misiuni ale omenirii, (Fides et ratio, 3), cursul de Introducere în filosofie îşi propune o prezentare a problemelor fundamentale ce s-au constituit ca obiect al reflecţiei filosofice, de la începuturile ei până în zilele noastre, cu scopul de a avea un prim contact cu gândirea filosofică şi de a-i descoperi locul şi rostul în formarea integrală a omului, singura fiinţa căutătoare de sens.

Texte: Ioan Paul II, Fides et ratio, Ed. Presa Bună, Iaşi 1999; Étienne Gilson, Introducere în filozofie, Galaxia Gutenberg, Târgu-Lăpuş 2006; Yves Cattín, Înţelegerea filosofiei, Institutul European, Iaşi 2000; Simonne Nicolas, Capire la filosofia, San Paolo, Torino 1996.

Lectura altor texte clasice ale filosofiei propuse la orele de curs: Platon, Aristotel, Iustin, Pseudo-Dionisie, Bonaventura, Toma de Aquino, Duns Scotus, Nicoalus Cusanus, Descartes, Blaise Pascal, Kant, Hegel, Kierkegaard, Hiedegger, Gabriel Marcel, Emmanuel Levinas, Jacques Derrida, Constantin Noica, Ioan Paul II.

DO 2  ISTORIA FILOZOFIEI ANTICE

Pr. asist. univ. V. BLAJ

Ce este filozofia? Interogaţiile filozofiei? Unde a apărut? Principalele teme? Presocraticii şi problema principiul originar. Heraclit şi afirmarea logosului. Şcoala pitagorică, şcoala eleată şi atomiştii. Sofiştii şi principalii lor reprezen­tanţi. Socrate şi şcolile ulterioare. Platon, Aristotel, Şcolile filosofice din perioada elenistă (cinismul, epicurismul, stoicismul). Primii filosofi creştini. Ultimele şcoli filoso­fice păgâne.

Texte: Platon, Tutti gli scritti, Bompiani, Milano 2000; Bagdasar N. Bogdan V. Narly C., Antologie filosofică. Filosofi străini, Editura UNIVERSAL DALSI, 1995; Ab­bagnano N., Storia della filosofia, vol. I, Utet Libreria, Torino 2003; Berti E., Storia della filosofia. Antichità e Medioevo, Editori Laterza, Bari 1991; Hersch J., Mirarea filosofică. Istoria filozofiei europene, Humanitas, Bucu­reşti 1997; Keith W., O istorie a filosofiei greceşti, Teora, Bucureşti 1999; Reale G. – Antiseri D., Il pensiero occidentale dalle origini ad oggi, vol. I, Editrice La Scuola, Brescia 1983; Reale G., Storia della filosofia antica, Vita e Pensiero, Milano 1996.

DO 3  LOGICĂ GENERALĂ

Prof. dr. C. MOISUC

1. Delimitarea logicii tradiţionale; 2. Structuri elemen­tare ale gândirii: entităţi, relaţii, principii logice; 3. Direc­ţiile principale ale logicii clasice: logica propoziţiilor, respectiv logica predicatelor; 4. Operaţii logice în cadrul acestor direcţii: inferenţe, silogisme; 5. Metode de verifi­care a adevărului logic.

Texte: Petre Botezatu – Introducere în logică, Polirom, Iași, 1997; Bertrand Russell – Problemele filosofiei, Ed. All, Bucureşti, 2004.

DA 20  METALOGICA

Prof. dr. C. MOISUC

Transformările contemporane ale logicii. 1. Reactua­lizarea datelor logicii tradiţionale; 2. Turnura formalist-axiomatică de la începutul secolului XX; 3. Efecte logice în ceea ce priveşte: limbajul (semiotică, filosofia limbajului), ontologia (turnura analitică, pozitivismul, consecințe pentru legătura: individ-limbaj-realitate).

Texte: Rudolf Carnap – Vechea şi noua logică, Ed. Paideia, Bucureşti, 2001; Ludwig Wittgenstein – Cercetări filosofice, Humanitas, Bucureşti, 2004; John. R. Searle – Realitatea ca proiect social, Polirom, Iaşi, 2000.

DO 11  EPISTEMOLOGIE

Prof. dr. F. M. CRÎŞMĂREANU

Vom avea în atenţie principalele nume şi abordări filo­sofice ale ştiinţe, desfăşurate cu precădere în a doua ju­mătate a secolului XX. În acest sens analiza se va con­centra asupra manierelor de fundamentare a cunoaşterii ştiinţifice, criterii ale adevărului, structura şi mecanis­mele creaţiei în ştiinţă.

Texte: K. Popper, Conjecturi şi infirmări, Th. Kuhn, Struc­tura revoluţiilor ştiinţifice, W. Quine, Ţesătura opiniilor, R. Rorty, Obiectivitate, relativism şi adevăr. Eseuri filo­sofice, vol. I.

DO 12  ETICĂ

Pr. lect. univ. dr. B. DUMA

Cursul dezvoltă următoarele teme majore: Ce este viaţa bună? Fericirea şi virtutea; Binele şi virtutea; Libertatea şi voinţa; Etica şi politica; Binele şi cel mai mare bine; Motivaţia acţiunii morale; Datoria morală şi testul universalităţii; Problema autonomiei morale; Raţiunea şi sentimentul moral; Etica responsabilităţii.

Texte: Antonio Da Re, Filosofia morale. etoria, teorie, argomenti, = Campus, Mondadori, Milano 2008; Giuseppe Abbà, Quale impostazione per la filosofia morale? Ricerche di filosofia morale, I, = Biblioteche di Scienze Religiose 118, LAS, Roma 1996; Ion Albulescu, Morală şi educaţie, = Universitas, Eikon, Cluj Napoca 2008; Jan Rohls, Storia dell’etica, = Le vie della civiltà, il Mulino, Bologna 1995; Jürgen Habermas, Teoria della morale, = Sagittari Laterza 85, Laterza, Roma 1994; Peter Singer (ed), Tratat de etică, Polirom, Iaşi 2006.

DA 18  AXIOLOGIE

Prof. dr. C. MOISUC

Problematizarea convieţuirii valorilor în contemporaneitate. Direcţie de curs: conflictul valorilor, având ca premisă relativismul contemporan al valorilor. De la întemeierea valorilor în tradiţie şi comunitate la individualism, auto-creare de sine. Efecte anti-coagulante ale individualismului în privinţa valorilor.

Texte: Sylvie Mesure, Alain Renaut – Războiul zeilor, Ed. Pandora M, Bucureşti, 2002; Friederich Nietzsche – Ştiinţa voioasă, Genealogia moralei, Amurgul idolilor, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1994; Isaiah Berlin – Patru eseuri despre libertate, Ed. Humanitas, București, 1996.

DA 2  METODOLOGIA LUCRĂRILOR ŞTIINŢIIFICE

Pr. CS III drd. F. IACOB

1. Noţiuni introductive: munca ştiinţifică; studiul univer­sitar; 2. Clasificarea lucrărilor: teza de doctorat; lucrărilede seminar, de bacalaureat şi de licenţă; articolul de revistă; nota sau comunicarea; prezentarea unei lucrări; recenzia;3. Etapele unei lucrări ştiinţifice: alegerea temei; cu­noaşterea stadiului actual în care se află cercetarea refe­ritoare la tema aleasă; adunarea materialului; conce­perea schemei de lucru; redactarea şi corectarea lucrării; 4. Componentele unei lucrări şi normele de redactare: împărţirea lucrării; partea introductivă a lucrării; partea centrală a lucrării; partea concluzivă a lucrării; 5. Normele de tehnoredactare, de ortografie şi de punctuaţie.

Texte:Bottero Carlo, Metodologia scientifica. Introduzione al metodo della ricerca e nozioni di tecnica redazionale, Istituto Teologico di Assisi, Assisi 20018; FARINA Raffaele, Metodologia. Avviamento alla tecnica del lavoro scientifico, Libreria Ateneo Salesiano, Roma 19864; lupu Ştefan, Ghid practic pentru elaborarea unei lucrări ştiinţifice în teologie, Sapienţia, Iaşi 2000.

DO 7  TEORIA ARGUMENTĂRII

Prof. dr. C. MOISUC

Delimitarea domeniului teoriei argumentării în raport cu logica. Infrastructura logică a argumentării. Conţinuturi ale argumentării: tipuri de argumente. Evaluarea argumen­tării. Patologia argumentării: sofismele.

Texte: Constantin Sălăvăstru – Teoria şi practica argumen­tării, Ed. Polirom, Iaşi, 2003; Constantin Sălăvăstru – Mic tratat de oratorie, Ed. UAIC, Iaşi, 2006;

DA 16  CREŞTINISM ŞI FILOZOFIE

Pr. conf. univ. dr. D. GHE. PĂTRAŞCU

Cursul se va desfăşura sub formă de seminar şi are scopulde a cerceta şi analiza întâlnirea creştinismului cu filosofiaîn perioada secolelor I-III. Vor fi aprofundate diferite as­pecte ale acestei întâlniri, ce vor fi prezentate de către studenţi în timpul orelor.

Texte: Pătraşcu Damian Gheorghe, Creştinism şi filosofie în secolele I-III, Ed. Serafica, Roman, 2009; E. Gilson, Istoria filozofiei medievale; B. Russel, Istoria filosofiei occidentale.

DF1  LIMBA LATINĂ

Prof. N. TUDOR

Însuşirea principalelor cunoştinţe de morfologie a limbii latine şi familiarizarea cu limbajul ecleziastic. I) substan­tivul; II) adjectivul; III) pronumele; IV) numeralul; V) verbul; VI) adverbul; VIII) prepoziţia; VIII) conjuncţia; IX) in­terjecţia. Exerciţii la clasă.

Texte: Dumea Claudiu, Curs de limba latină, Iaşi 1995. Cursul profesorului.

DA 5  LIMBA ITALIANĂ (A)

Pr. CS III C. CLOPOŢEL

Cursul oferă elementele fundamentale ale gramaticii limbiitaliene, cum ar fi: substantivul, adjectivul, verbul, adverbul, prepoziţia, declinările, conjugările…, etc. Metoda adop­tată de profesor îşi propune să-i familiarizeze pe studenţi cu folosirea acestor elemente şi cu însuşirea unui voca­bular adecvat primului nivel de studiu, deprinzându-i să le utilizeze în mod corect, atât în scris cât şi în conversaţii; acestea din urmă, după fiecare lecţie, trebuie să devină tot mai fluide. Pentru atingerea acestui deziderat, studenţii trebuie să-şi însuşească, pe parcursul primului an de studiu, un vocabular care să însumeze aproximativ 3.000 de cuvinte; cele mai des folosite în vorbirea curentă.

Texte: Cursul oferit de profesor.

DA 5  LIMBA ITALIANĂ (B)

Pr. CS III C. CLOPOŢEL

Cursul vrea să-i conducă pe studenţi la însuşirea pro­blemelor fundamentale ale gramaticii italiene şi a unui vocabular necesar pentru a putea avea acces la lectura şi traducerea operelor din limba italienă, mai ales a celor cu conţinut teologic. Teme gramaticale prezentate gradual în ordinea importanţei şi a dificultăţii lingvistice, precum şi lecţiile manualului folosit. De asemenea, se vor face exer­ciţii de lectură şi de rezolvare a problemelor gramaticale. Exerciţii la clasă.

Texte: Dispensele profesorului, gramatici, dicţionare.

DA6  PSIHOLOGIA GENERALĂ

Prof. I. TALMACIU

Obiectul şi importanţa psihologiei educaţiei, rolul stu­diului din perspectiva psihologică a procesului instructiv educativ, cu scopul de a spori eficienţa. 2. Conceptul de învăţare şi teoriile asociaţioniste şi cognitiviste ale învăţării. 3. Motivaţie şi performanţă. 4. Personalitatea elevului şi modele de analiză a personalităţii. 5. Dimensiunile perso­nalităţii. 6.Creativitatea şi metode de stimulare şi dezvol­tare. 7. Particularităţile grupului şcolar, cooperare şi com­petiţie. 8. Tehnici sociometrice. 9. Dimensiunea psiholo­gică a pregătirii profesorului; aptitudini, tact şi competenţă pedagogică. 10. Stilurile educaţionale şi eficienşa lor. 11. Comunicarea didactică şi exigenţele acesteia.

Texte: M.Crahay, Psychologie de l‘education, PUF, Paris, 1999; N. Mitrofan, Aptitudine pedagogică, EdituraAcademiei, Bucureşti, 1988; I. Radu, Psihologie şcolară, Editura ştiinţifică, Bucureşti, 1974; D. Salavastru, Psi­hologia educaţiei, Polirom, Iaşi, 2006; A. Woolfolk, Edu­cational Psychology, the Complexity of the Classroom, 1995.

DO 6  ISTORIA FILOZOFIEI MEDIEVALE

Pr. asist. univ. V. BLAJ

Noţiuni introductive. Sfântul Augustin. De la patristică la scolastică (Boetius, Pseudo-Dionisie Areopagitul, MaximMărturisitorul). Începuturile scolasticii (Eriugena, Anselm de Canterbury, Problema universaliilor, Petru Abelard). Filozofia arabă şi ebraică (Avicenna, Averroe, Moise Mai­monide). Scolastica sec. XIII (Şcoala franciscană: Alexandru de Hales şi Bonaventura; Şcoala dominicană: Albert cel Mare şi Toma de Aquino). Scolastica la Oxford în seco­lele XIII-XIV(Ruger Bacon, Duns Scotus, Ockham). Mistica speculativă germană (Maister Eckhart).

Texte: Bagdasar N. – Bogdan V. – Narly C., Antologie filosofică. Filosofi străini, Editura Universal Dalsi, 1995; Berti E., Storia della filosofia. Antichità e Medioevo, Editori Laterza, Bari 1991; Reale G. – Antiseri D., Il pen­siero occidentale dalle origini ad oggi, vol. I, Editrice La Scuola, Brescia 1983; gilson Filozofia în Evul Mediu, Humanitas, Bucureşti 1995; Lo spirito della filosofia medievale, Morcelliana, Brescia 1998; Merino J.A., Storia della filosofia francescana, Edizioni Biblioteca Fran­cescana, Milano 1993; Mondin B., Sistemul filosofic al lui Toma d’Aquino: pentru o lectură actuală a filozofiei tomiste, Galaxia Gutenberg, 2006.

DO 5  ISTORIA FILOSOFIEI FRANCISCANE

Pr. asist. univ. dr. C. GHIURCA

1. Continuitatea Filosofiei Franciscane Se pot distinge şase perioade în dezvoltarea istorică a filosofiei franciscane:Origine (1230-1250); Perioada clasică (1250 – 1330); Prima epocă a şcolii (1330 – 1500); Şcolile de la 1500 la 1700; Decăderea (1700 – 1850); Renaşterea (1859). 2. Spiritul Franciscan ca element de stimul si unificare.Acest spirit apare, de-a lungul secolelor, ca un spirit: critic, ştiinţific, progresiv şi practic. 3. Stilul Gândirii Fran­ciscane: Orientarea Bonaventuriană; Orientare Scotistă; Orientarea Ockhamiană 4. Cercul ideal al gândirii franciscane.

Texte: J.A. Merino, Storia della filosofia francescana, ed. Biblioteca Francescana, Milano, 1993; E. Gilson, Lo spirito della filosofia medievale, ed. Morcelliana, Brescia, 1998; A. Coccia, Antologia del pensiero filosofico di san Bonaventura,ed. Lazio Francescana, Roma, 1975; L.Iammarrone, Giovanni Duns Scoto Metafisico e Teologo. Le tematiche fondamentali della sua filosofia e teologia, ed. Miscellanea Francescana, Roma, 1999; O. Todisco, Guglielmo d’Occam Filosofo della Contingenza, ed. Messaggero di Padova, Padova, 1998.

DA 1  ANTROPOLOGIE FILOZOFICĂ A

Pr. lect. univ. dr. B. DUMA

Parte introductivă. Măreţia omului şi complexitatea misterului său. Definiţia antropologiei filosofice. Impor­tanţa şi necesitatea antropologiei filosofice. Dificultatea antropologiei filosofice. Metoda antropologiei filosofice. Aspecte istorice. Marile Paradigme Antropologice: Para­digma platonică, aristotelică, neoplatonică, augustiniană, monastică a Sfântului Bernard, tomistă, carteziană, spi­noziană, kantiană, hegheliană, kierkegaardiană, nietzch­iană, heideggeriană. Fenomenologia activităţii umane: viaţa, cunoaşterea, voinţa şi libertatea, limbajul şi co­municarea, munca şi tehnica.

Texte: A. Rigobello, Il futuro della libertà, ed. Studium, Roma, 1978; B. Mondin, Manuale di filosofia sistematica.Antropologia Filosofica, v. V, ed. Studio Domenicano, Bologna, 2000; B. Mondin, Introduzione alla Filosofia(Problemi, Sistemi, Filosofi), ed. Massimo, Milano, 1990, pp. 73-90; E. Coreth, Antropologia filosofica, ed. Morcelliana, Brescia 1998; F. Riccio, Maritain Umano e Metafisico, 12 saggi, ed. Celebes, Trapani, 1968.

DA 1  ANTROPOLOGIE FILOZOFICĂ B

Pr. lect. univ. dr. B. DUMA

Texte: Dispensele profesorului.

DA 10  FILOZOFIA ROMÂNEASCĂ A

Pr. conf. univ. dr. D. GHE. PĂTRAŞCU

Gândirea filosofică românească se conturează destul de târziu în istorie, abia cu câteva secole în urmă. Dar ea este un rezultat nu numai al contactului cu filosofia uni­versală a timpului ci şi al întregii spiritualităţi a popo­rului român, care s-a format de-a lungul evului mediu şi a epoci moderne. Cultura noastră populară reprezintă deci una din premisele fundamentale ale filosofiei româneşti. În cadrul acesteia întâlnim o viziune specifică despre lume şi viaţă, valori etice şi estetice care i-au influenţat mai mult sau mai puţin direct pe filosofii români.

Texte: M. Florian, Filosofia românească, Ed. Aius, Craiova 2005; C. Cozma, În deschisul filosofării morale româneşti, Ed. Didactică şi Pedagogică, București 2008; Cursul profesorului.

DA 10  FILOZOFIA ROMÂNEASCĂ B

Pr. conf. univ. dr. D. GHE. PĂTRAŞCU

Texte: Dispensele profesorului.

Florian, Filosofia românească, Ed. Aius, Craiova 2005; C. Cozma, În deschisul filosofării morale româneşti, Ed. Didactică şi Pedagogică, București 2008; Cursul profesorului.

DA4  PEDAGOGIE

Prof. I. TALMACIU

1. Pedagogia şi ştiinţele educaţiei. 2. Statutul epistemological ştiinţelor educaţiei. Formele educaţiei şi relaţiile dintre ele. 4. Finalităţile educaţiei. 5.«Noile educaţii» şi proble­matica lumii contemporane. 6.Conţinuturile educaţiei 7. Metodele de invăţământ tradiţionale şi de ultima ge­ne­raţie. 8. Forme de organizare a instruirii. 9. Proiec­tarea activităţii didactice.

Text: C. Cucos, Pedagogie, Polirom, Iaşi, 2006; V. Land­sheere, L’education et la formation. Science et pratique, PUF, Paris, 1992; M. Momanu, Introducere in teoria educaţiei, Polirom, Iaşi, 2002; D. Potolea, Fundamente ale educaţiei, Polirom, Iaşi, 2004; Văideanu, Educaţia lafrontiera dintre milenii, Editura Politica, Bucureşti, 1988.

DO9  ESTETICA

Pr. lect. univ. dr. E. RĂCHITEANU.

Concepte şi teorii ale esteticii filosofice. Problema defi­nirii operei de artă. Gustul si judecata de valoare estetică. Interpretarea operei de artă. Concepte şi teorii ale este­ticii filosofice. Opera de artă; criterii de identificare şi de atestare. „Dispoziţia” estetică; interes, valoare estetică şi gust. Predicatele estetice. Arta şi receptarea critică. Estetica speculativă.Estetica fenomenologică. Estetica psihanalitică. Estetica analitică. Estetica pragma­tistă. Estetică şi comunicare. Arta şi tehnologia informaţiei.

Texte: Dabney Townsend, Introducere în estetică, ALL, Bucureşti 2000; G. W. F.Hegel, Prelegeri de estetică, I şi II, București, Editura Academiei, 1966, 1972; B. Croce, Estetica privită ca stiinţă şi lingvistica generală, Bucureşti, Editura Univers, 1971; Th. Lipps, Estetica-psihologia frumosului şi a artei, Bucureşti, Editura Meridiane, 1987; Hans-Georg Gadamer, Adevăr şi metodă, Bucureşti, Editura Teora, 2001; Dufrenne, Fenomenologia experienţei estetice, Bucureşti, Editura Meridiane, 1976; G. Morpurgo-Tagliabue, Estetica contem­porană, Vol. 1+2, București, Editura Meridiane, 1976.

DO10  ISTORIA FILOZOFIEI MODERNE

Pr. asist. univ. V. BLAJ

1. Filosofia Renaşterii între gândirea magică şi ştiinţifică. 2. Metoda la Bacon şi Descartes. 3. Ideea Ştiinţei uni­versale în gândirea modernă. 4. Scepticismul în baroc – îndoiala de tip hiperbolă. 5. Disputele postcartesienilor cu privire la tema comunicării substanţelor. 6. Libertate şi moralitate în gândirea modernă. 7. Giordano Bruno – analize de texte (Opere italiene). Francis Bacon – analize de texte (Noul Organon, Despre înţelepciunea anticilor). René Descartes – interpretarea unor fragmente din Me­ditaţii metafizice şi din Discurs asupra metodei. Problema comunicării substanţelor la Spinoza şi Leibniz. Empi­rismul britanic – analize de texte (John Locke, George Berkeley, David Hume).

Texte: J. Burckhardt, Cultura Renaşterii în Italia, Editurapentru literatură, Bucureşti, 1969; Al. Ciorănescu, Barocul sau descoperirea dramei, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1980; J. Cottingham, Raţionaliştii: Descartes, Spinoza, Leibniz, Editura Humanitas, Bucureşti, 1998; I. P. Culianu, Eros şi magie în renaştere – 1484, Editura Nemira, Bucureşti, 1994; P. Iocari Serio, ştiinţă şi artă în gân­direa Renaşterii, Editura Polirom, Iaşi, 2003; F. de Sanctis, Istoria literaturii italiene, Editura pentru literatură uni­versală, Bucureşti, 1965; J. Delumeau, Frica în Occident, Editura Meridiane, 1986; M. Dumitrescu, Descartes sau certitudinile îndoielii, Editura A92, Iaşi, 1996; U. Eco, Pendulul lui Foucault, Editura Pontica, Constanţa, 1991;R. Edighoffer, Rosicrucienii, Editura de Vest, Timişoara, 1995; M. Eliade, Contribuţii la Filosofia Renaşterii, Co­lecţia Capricorn, 1984; E. Garin, Omul Renaşterii, Editura Polirom 2000; J. Hersch, Mirarea filosofică, Humanitas, Bucureşti, 1994; J. Huizinga, Cultura olandeză în secolulal XVII-lea, Editura Meridiane, Bucureşti, 1991; Idel, Moshe: Cabala – noi perspective, Editura Nemira, 2000; A. Koestler, Lunaticii – evoluţia conceptului de univers de la Pitagora la Newton, Editura Humanitas, Bucureşti, 1995; P. P. Negulescu, Filosofia renaşterii, Editura Emi­­nescu, Bucureşti, 1986; Niţă, Leibniz, Editura Paideia, Bucureşti, 1998; C. Noica, Schiţă pentru istoria lui „Cum e cu putinţă ceva nou”, Editura Humanitas, Bucureşti, 1995; Viaţa şi filosofia lui René Descartes, Editura Humanitas, Bucureşti, 1992; Papu, Barocul ca tip de exis­tenţă, Editura Minerva, Bucureşti, 1971; W. Pater, Renaş­terea, Editura Univers, Bucureşti, 1982; T. Raveica, Istoria filosofiei moderne –vol I şi II, Editura Institutul European, Iaşi, 2002; Scruton, Spinoza, Editura Humanitas, Bucureşti, 1996; F. A. Yates, Iluminismul Rozicrucian, Editura Humanitas, 1998.

DO13  ISTORIA FILOZOFIEI CONTEMPORANE

Prof. dr. F. M. CRÎŞMĂREANU

1. Teorii asupra modernităţii. 2. Teorii ale subiectului (Nietzsche, Heidegger, Ricoeur, Vattimo). 3. Critica repre­zentării (Heidegger, Foucault). 4. Istoricitatea şi su­biec­tul hermeneutic (Heidegger, Gadamer, Vattimo). 5. Teorii ale postmodernismului (Lyotard). 6. Jocuri de limbaj şi vocabulare filosofice (Wittgenstein, Rorty). 7. Critica subiectului şi raţiunea comunicativă (Habermas). 8. Iden­titate şi diferenţă (Nietzsche, Heidegger, Foucault, Deleuze). 9. Différance şi critica logocentrismului (Derrida). Regîndirea subiectului în fenomenologia franceză Pa­radox şi clipă (Kierkegaard). Critica metafizicii tradi­ţionale (Nietzsche). Imanenţa vieţii şi intuiţia (Bergson). Metafizică şi existenţă (G. Marcel). Modernitate şi filo­zofie critică (Habermas). Dincolo de fiinţă (Marion). Postmodernism şi metanaraţiuni (Lyotard). Gîndirea slabă (Vattimo).

Texte: F. Nietzsche, Voinţa de putere, Eikon, Oradea, 1999, pp. 309-338; S. Kierkegaard, Fărâme filosofice, Iaşi, 1994,pp. 39-65; J. Habermas, Discursul filosofic al modernităţii, ALL, Bucureşti, 2000, pp. 281-316; J.‑L. Marion, Feno­menul saturat, în Fenomenologie şi teologie, Polirom, Iaşi, 1996, pp. 77-127; G. Vattimo, Dialectică, diferenţă, gândire slabă, în Gândirea slabă Pontică, Constanţa, 1998, pp. 10-26.

DA9  TEORIA CUNOAŞTERII

Pr. asist. univ. dr. C. GHIURCA

1. Problema gnoseologică. 2. Analiză istorică. 3. Cunoş­terea în Duns Scot. 4. Orientări fundamentale în gno­seologie. 5. Termenii Cunoaşterii: obiectul, subiectul şi actul cunoaşterii. 6. Structura cunoaşterii. 7. Istoria pro­blemelor gnoseologice. 8. Metodele cunoaşterii.

Texte: Guida per il corso di Filosofia della Conoscenza,a cura di A. Roncolato, Padova, 1992; J.A.Merino,Storia della Filosofia Francescana, ed. Biblioteca Francescana, Milano, 1993; J.A. Merino,Umanesimo Francescano, ed. Cittadella, Assisi,1984; A. Suciu,Filosofia ca ontologie şi gnoseologie, ed. Paralela 45; S. Cel Mare, C. Sălăvăstru (Coordonatori), G-I. Fârte, V. Mihuleac, G. Stan, Existenţă, Cunoaştere, Comunicare, ed. Univer­sităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2002; M. Florian, Logica şi epistemologia, ed. Antet, Oradea, 1996; E.Kant, Critica raţiunii pure; E. Kant, Critica raţiunii practice; Aristotel, Categoriile, trad. C. Noica, ed. Humanitas, Bucureşti, 1994; G. Berkeley, Tratat asupra principiile cunoaşterii omeneşti, trad. L. Stoicu, ed. Humanitas, Bucureşti, 2004; E. Bernea, Trilogia filo­zofică, ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2002; L. Blaga, Trilogia cunoaşterii, ed. Humanitas; A. Dumitru, Eseuri – ştiinţa şi cunoaşterea. Aletheia, cartea întâmplărilor admirabile,ed. Eminescu, Bucureşti, 1986; H. Carlo, Critica del Sapere, ed. Jaca Book, Roma, 1996. A. Llano, Filosofia della conoscenza, ed. Le Monnier, Firenze, 1987.

DA19  ONTOLOGIE

Prof. dr. F. M. CRÎŞMĂREANU

Descrierea traseului modern al ontologiei. Registru cva­drupulu al metafizicii în filosofia kantiana. Singularizarea contemporana a ontologiei ca ontologie a temporalităţii: Bergson, Heidegger.

Texte: I. Kant, Critica raţiunii pure, H. Bergson, Materie şi memorie, M. Heidegger, Fiinţă şi timp.

DA22  FILOZOFIA LIMBAJULUI

Prof. dr. F. M. CRÎŞMĂREANU

Limbajul ca problema a filosofiei, cercul de la Viena. Wittgenstein şi filosofia ca problema a limbajului. Tractatus-ul şi limbajul ca mediu al gândirii sau despre scările de care nu scapi; Cercetările sau despre o nou început la o veche problemă. Utilizare, jocuri de limbaj şi cotitura lingvistică: cadenţa urmaşilor.

Texte: L. Wittgenstein, Tractatus Logico-philosophicus, L. Wittgenstein, Cercetări filosofice, A. C. Grayling, Wittgenstein (Humanitas).

DA 17  FENOMENOLOGIA SACRULUI

Prof. dr. C. MOISUC

Caracateristici preliminare ale fenomenologiei în varia­ntele sale istorice. Moduri şi caracteristici de fenomena­litate a sacrului. Sacrul ca depăşind puterile de receptare ale umanului. Posibilităţi contemporane de abordare a fenomenologiei sacrului: fenomenologia franceză.

Texte: Mircea Eliade – Sacrul şi profanul, Ed. Hu­manitas, Bucureşti, 1992; Jean-Luc Marion – În plus. Studii asupra fenomenelor saturate, Ed. Deisis, Sibiu, 2003; Jean-Luc Marion – Idolul şi distanţa, Ed. Huma­nitas, Bucureşti, 2007; Emanuel Levinas – Totalitate şi infinit, Ed. Polirom, Iaşi, 1999;

DF 2  LIMBA GREACĂ

Pr. CS III C. CLOPOŢEL

I) Alfabetul, fonetica, grafia. II) Citirea unor texte. III) Conjugarea verbului „a fi”. IV) declinarea a II-a şi I-a. Analiza şi traducerea unor texte.

Texte: Dispensele profesorului. Gramatici. Dicţionare.

DA 7  LIMBA ENGLEZĂ

Prof. G. DUREA

Texte: Dispensele profesorului. Gramatici. Dicţionare.

DA8  COSMOLOGIE

Pr. asist. univ. dr. C. GHIURCA

Obiectivul este de a studia natura, sau realităţile naturale. Dorim să studiem natura aşa cum ea se prezintă înainte ca omul să o facă obiectul culturii, artei şi a tehnicii sale. Vom căuta să analizăm marile paradigme cosmologice existente din antichitate şi până astăzi. Vom analiza, în mod special,Teoria Big Bang-ului şi originea universului prin creaţie. Ştiinţă şi viziune asupra naturii. Ştiinţa şi religia Viziunea Franciscană asupra lumii. Criza ambientală.

Texte: B. Mondin, Manuale di filosofia sistematica. Epistemologia e cosmologia, v. II,ESD, Bologna, 1999; Dizionario di Filosofia, a cura di N. Abbagnano, ed. UTET, Torino, 2002, pp. 236–239; J. A. Merino, Rapporto epistemologico tra Scienza e Filosofia.Corso accademico, Roma, 2002-2003, pp. 70-100; C. Portelii, Logica creaţiei divine, ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2003, pp. 1-91; L. Blaga, Trilogia Cosmo­logică, ed. Humanitas, Bucureşti, 1997; M. Florian, Cosmologia Elenă, ed. Paideia, Bucureşti, 1993; M.Scheler, Poziţia omului în cosmos, ed. Parelela 45, Bucureşti, 2003; W. Heisenberg, Imaginea naturii în fisica contempo­rană, ed. All Educational, Bucureşti, 2001; S.W. Hawking, Scurtă istorie a timpului; de la Big Bang la găurile negre, ed. Humanitas, Bucureşti, 2001; A. Baumgarten, Principiul cerului; eternitatea lumii şi unitatea intelectului în filosofia secolului al XIII-lea, ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2002; N. Berdiaev, Sensul Creaţiei, ed. Humanitas, Bucureşti, 1992; F. F. Repellini, Cosmologie Greche, ed.Loescher, 113 (495) R 46.

DO 14  METAFIZICA A

Pr. asist. univ. V. BLAJ

O încercare de fondare şi justificare a discursului me­tafizic. Fiinţa fundamentul metafizicii (natura fiinţei, elementele constitutive ale fiinţei: esenţa şi existenţa). Principiul non-contradicţiei şi alte principii prime. Struc­­tura metafizică a fiinţei (actul şi potenţa, predica­men­tele: substanţa şi accidenţii). Proprietăţile fiinţei (transcen­dentalii). Cauzalitatea (cauza materială şi cauza formală, cauza eficientă, cauza exemplară şi cauza finală).

Texte: Aristotel, Metafizica, Ed. IRI, Bucureşti 1999; Idem, Fizica. TH. De Aquino, Summa Theologiae; Idem, De Veritate; Idem, De ente et essentia, Polirom 1998; Idem,De Potentia; Idem, De anima; Idem, Summa contra gentes;Alvira-Clavell-Melendo, Metafisica, Le Monnier, Fi­renze 1987; C. Dumea, Curs de metafizică, Institutul Teologic Romano-Catolic, Iaşi 1992; A. Alessi, Metafisica, LAS, Roma 1992; B. Mondin, Dizionario enciclopedico del pensiero di San Tommaso d’Aquino, Ed. Studio dome­nicano, Bologna 1991; A. Molinaro, Lessico di metafi­sica, San Paolo, Cinisello Balsamo 1998; P. Giustiniani, Ontologia, Piemme, Casale Monferrato 1991; J. A. Merino, Storia della Filosofia Francescana, Ed. Biblioteca Fran­ciscana, Milano 1993; I. D. Scotus, Reportata Parisiensia,ed. Vivès; IDEM, De anima, ed. Vivès; P. Dezza, Filo­sofia, Ars Longa, Iaşi 1997; I. Miclea, Teoria origina­lităţii în filozofie, Ars Longa, Iaşi 1996; J. Maritain, Sette lezioni sull’essere, Massimo, Milano 1981.

DO 14  METAFIZICA B

Pr. asist. univ. V. BLAJ

Cursul de Metafizică B, este gândit ca un posibil discurs ce continuă și completează reflecția metafizică, preponderent speculativă și teoretică, propusă în cadrul cursului de Metafizica A. Plecând de la premisa că curentele dominante ale culturii actuale, stiințismul și tehnicismul, sunt mereu marcate de o serie de limite datorate incapacității lor de a răspunde la „marile întrebări” ale omului cu privire la un sens ultim și global al vieții, vrem să luăm această „fisură” ca o „șansă” pe care să o acordăm întrebării metafizice de a intra în conștiința omului pentru a răspunde nevoii sale de sens și de a-l deschide spre transcendență, spre Absolut. E o „slăbiciune” pe care cele două tendințe dominante încearcă să o acopere sau să o ignore, dar procedând astfel nu înseamnă că ea nu continuă să existe, sau că îi poate interzice să existe.

Teme: 1. Judecata științifică și judecata metafizică; 2. A fi și a face. Teoria și practica; 3. Ce este realitatea? Oglindire sau reproducere?; 4. De la material la supranatural. Convertirea la adevăr; 5. Itinerarii în căutarea ființei; 6. Metafizica persoanei; 7. Metafizică și religie; 8. Raportul metafizicii cu puterea; 9. Transcenderea adevărului spre bine; 10. De la mirare la caritate prin lupta pentru sens.

Bibliografie: Giovanni Reale, Înțelepciunea antică, Galaxia Gutenberg, Târgu Lăpuș 2005; Yves Cattin, Marile noțiuni filosofice. Metafizică și religie, Iași 2006; Orlando Todisco, Lo stupore della ragione. Il pensare francescano e la filosofia moderna, Edizione Messaggero, Padova 2003; Armando Rigobello, De ce filosofia, Roman 2013.

DO 16  FILOZOFIA POLITICĂ

Pr. conf. univ. dr. D. GHE. PĂTRAŞCU

Cursul va trata filosofia politică din punctul de vedere al religiei creştine. Argumentele tratate vor cuprinde: natura şi obiectul filosofiei politice; subiectele filosofiei poli­tice; binele social şi politic; condiţiile şi instrumentele vieţii politice; puterea şi autoritatea; obligaţia politică; dreptatea.

Texte: F. VIOLA, Introduzione alla filosofia politica. Per una filosofia politica d’ispirazione cristiana, LAS, Roma 1980; N. Frigioiu, Politologie şi doctrine politice, Bucureşti 2001; A. Miroiu, Filosofie politică, Şcoala naţională de studii politice şi administrative. Facultatea de ştiinţe Politice.

DA 3  FILOZOFIA RELIGIEI

Prof. dr. F. M. CRÎŞMĂREANU

Modernitatea ne prezinta o distribuţie raţionala a religiei în măsura in care, aceasta din urma, devine un obiect de studiu al unei ontologii regionale. Ne propune să surprin­dem maniera in care „Dumnezeu a devenit o Idee”, pentru a parafraza o carte a lui Levinas.

Texte: Kant, Critica Raţiunii Pure, Hegel, Prelegeri de filo­zofie a religiei, Kierkegaard, Fărâme filozofice, Marx, Opere, Vol. I (1956), Nietzsche, Amurgul Idolilor, Freud,Studii despre societate şi religiei, Bergson, Cele două surse ale moralei şi religiei.

DA 23  PSIHOLOGIA SOCIALĂ

Prof. I. TALMACIU

1. Curriculum. Conceptualizare şi problematică. 2. Ipo­staze ale finalităţilor educaţionale, clasificarea şi ope­ra­ţionali­zarea obiectivelor pedagogice. 3. Conţi­nuturile curricu­lare. 4. Proiectarea curriculară. 5. Planul de învă­ţământ, programa şcolară, manualul şi alte suporturi curriculare. 6. Reforma curriculum-ului şcolii româ­neşti. 7. Evaluări privind reforma curriculară la nivelul în­văţământului românesc. 8. Ideologii şi ipostaze ale con­ţinuturilor ascunse la nivelul curriculum-ului.

Texte: C. Cucoş, Teoria Curriculumului, Polirom, Iaşi, 2006; Ş. Bârsănescu, Curs de pedagogie generală, 1935;C. Creţu, Teoria curriculumului şi conţinuturile educaţiei, Ed. Univ. Al. I. Cuza, Iaşi, 1999; D. Ungureanu, Educaţieşi curriculum, Ed. Eurostampa, Timişoara, 1999; R.Hawley, Human Values in the Classroom, Hart Publishing Company, New York, 1975.

DA 24  PSIHOLOGIA RELIGIEI

Prof. I. TALMACIU

1. Obiectivele predării şi învăţării disciplinelor socio-umane şi operaţionalizarea lor. 2. Proiectarea, organi­zarea şi desfăşurarea lecţiei. 3. Strategii de predare-în­văţare. 4. Strategii expozitive. 5. Strategii euristice. 6. Stra­tegii bazate prioritar pe acţiunea de cercetare: pro­blema­ti­zarea şi învăţarea prin descoperire. 7. Strategii algorit­mice. 8. Strategii care au ca obiectiv prioritar exprimarea personalităţii elevului. 9. Elemente de docimologie didac­tică. 10. Relaţiile profesor – elevîn cadrul lecţiei.

Texte: I. Albulescu, M. Predarea şi învăţarea disci­plinelor socio-umane, Ed. Polirom, Iaşi, 2000; C. Cucoş, Pedagogie, Polirom, Iaşi, 2006; G. Gostini, Instruirea euristică prin unităţi didactice, Editura Didactică şi Pe­dagogică, Bucureşti, 1975; M. Stroe, Competenţa didac­tică, Editura All, Bucureşti, 1999; F. Mory, Travail individual. Travail par equipe, Armand Colin, Paris, 1971;R. Ion, Didactica modernă, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1995.

DA 15  RETORICA

Prof. dr. C. MOISUC

Stabilirea rolului şi trăsăturilor retoricii, în istorie şi contemporaneitate. Caracteristicile discursului retoric. Structura argumentativă a acestuia. Tropii, figurile de stil. Elocinţă şi persuasiune. Analiza critică a unor discur­suri celebre. Gestualitatea retorică.

Texte: Constantin Sălăvăstru – Arta dezbaterilor publice, Ed. Tritonic, Bucuresti, 2009; Constantin Sălă­văstru – Discursul puterii, Tritonic, Bucuresti, 2009; Constantin Sălăvăstru – Mic tratat de oratorie, Ed. UAIC, Iaşi, 2010; Constantin Sălăvăstru – Modelul semiotic al discursului retoric, Ed. Academiei Romane, Bucuresti, 1993; Paul Ricoeur – Metafora vie, Editura Univers, 1984.

DA 21  ANTROPOLOGIE CULTURALĂ

Prof. univ. dr. V. MIFTODE

Texte: Dispensele profesorului.

DA14  SOCIOLOGIE

Prof. univ. dr. V. MIFTODE

Texte: Dispensele profesorului.

DA 12  FILOSOFIA ARTEI

Pr. lect. univ. dr. E. RĂCHITEANU

Texte: Dispensele profesorului.

DA 13  FILOSOFIA ŞTIINŢELOR

Pr. asist. univ. V. BLAJ

Încă din antichitate, reflecția filosofică s-a îndreptat asupra obiectelor de știință pentru a înțelege și explicita premisele și importanța filosofică a practicilor filosofice. În ciuda unei relative diversități de perspective, în acest curs vor urmări două caracteristici care par să definească studiul filosofiei științelor: aspectul reflexiv, în sensul că filosofia științelor se ocupă de studiul principiilor, metodelor, ipotezelor, rezultatelor, evoluțiilor și practicilor diferitelor științe pentru a le determina valoarea și importanța; aspectul critic: filosofia științelor păstrează fără îndoială atitudinea critică supunând raționalitatea științifică tribunalului rațiunii. În sensul în care aceasta caută să afle prin ce anume știința este știință, științificitatea sa, filosofia științelor se găsește în continuitate cu analiza critică a cunoașterii, în special a cunoașterii științifice. Cei doi mari epistemologi aflați în conflict, Carnap și Popper, sunt de acord în a defini sarcina epistemologică drept una a „reconstrucției raționale”, de fapt a unei reconstrucții a raționalității științifice.

Bibliografie: Aristotel, Organon vol. II, Analitica secundă, 81 a-b, trad. Mircea Florian, Ed. IRI, Bucureşti, 1998; Francis Bacon, Noul Organon, Ed. Antet, Bucureşti, 957; Rene Descartes, Discurs asupra metodei, Ed. Mondero, București, 2003. Karl Popper, Logica cercetării, Editura științifică, București,1981; Thomas Kuhn, Structura revoluțiilor științifice, Humanitas, București, 2008; Bertrand Russell, Religie și știință, Ed. Herald, București, 2012; Peter Godfray Smith, Filosofia științei. O introducere critică în teoriile moderne, Ed. Herald, 2012; Marie-Dominique Popelard – Denis Vernant, Marile curente în filosofia științelor, Ed. Institutul European, Iași, 1998.